Ai văzut tovarășe Karl Marx cum o mai face
istoria pe-a judecătorul iar proletariatul pe-a
călul Mai să nu-ți vină să crezi nici matale ni
ci amicului Engels ori tovului Lenin Belea curată
cum a intrat stafia în Europa și dracul în om
Pe scara de serviciu sau intrarea din spate U
șurel ca o pisică speriată de vreun șoricel mas
cat Și-acum toți șobolanii trebuie să părăsească
Arca lui Noe
Violența verbală ca autoportret moral
și nu doar Revoluția ca atuu Și cuvântul ca un
trăgaci de armă Apoi gimnastica de înviorare a
degetului mare Și sufletul mereu în alertă
Și ochii gura puștii de unde gloanțele
admiră lumea
foc cu foc
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu