sâmbătă, 31 decembrie 2016

URĂTURĂ CZ-17

Mâine azi ce mai cotează
trage plugul încă-o rază
din noi să răsară cerul
și din noapte adevărul

Căci s-a săturat românul
să strângă în palme fumul
ca din pungă să-i răsară
euroi cu frunza rară

Doamne ne-nvârtim în cerc
c-o tangentă am s-o dreg
să vadă Sfântul Vasile
ce visez de-atâta zile

O să-mi dea iar foc la mască
Anul Nou ca să re-nască

Costel Zăgan, CEZEISME II

vineri, 30 decembrie 2016

EREZIE SPRE UNU

Sunt un zero în călduri Doamnelor
mă dilat spre unu Nu vreau să mă
ascund după cuvinte Citiți potența
poemului tinde spre infinit 
Frumusețea Dumneavoastră 
mă înnebunește
de la prima până la ultima oră
a fiecărei zile
De aceea
vă rămân fidel
și-atunci
când
nu-s decât
un anonim
Unu
în
pielea
unui
țurțure
de
gheață

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

joi, 29 decembrie 2016

EREZIA POEZIEI DINTRE NOI

Poezia dinainte de Geneză o fi tot poezie Dragoste
Dumnezeu angoasat de singurătate
Irealitatea suflă-n cuvinte
ca-ntr-o păpădie La un moment dat moartea trece
printre noi ca un fulger globular
Poezia adună zadarnic cenușa
Ce-i pierdut
pierdut
rămâne

Costel Zăgan, CEZEISME II

miercuri, 28 decembrie 2016

FĂRĂ FRONTIERĂ INTERIOARĂ

Ia cutremurul măicuță
ia-l că mă duc după altul
abia coborâi din maimuță
și mă cheamă iar înaltul

Ia-l că mă duc după altul
Doamne feri las-o baltă
că iar mi-a crăpat asfaltul
aș urca da mândra-i naltă

Doamne feri las-o baltă
abia coborâi din maimuță
dar steaua pe loc ți-o saltă
ia cutremurul măicuță

Ia-l că mă duc după altul
după ce-oi sări iar gardul

Costel Zăgan, CEZEISME II

Lasati ma sa ard imi pare rau dar nu - citate Poezie

Lasati ma sa ard imi pare rau dar nu - citate Poezie

marți, 27 decembrie 2016

Golgota cuvântului de Costel Zăgan

Golgota cuvântului de Costel Zăgan: Doamne Iisuse al limbii române/iartă-mă că-ţi răstignesc cuvântul/viaţa trece numai visul tău rămâne/îl păstrez în mine răstignindu-l/Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul/este trup din trupul tău preasfânt/de-l rostesc se-nfiorează găndul/fără tine nu...

MAGIA CRĂCIUNULUI


  1. Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.” Calvin Coolidge
  2. „Crăciunul este perioada când ai dor de acasă – chiar dacă eşti deja acasă.” Carol Nelson
  3. „Crăciunul este perioada când copiii îi spun Moşului ce doresc şi adulţii plătesc.” Richard Lamm
  4. „Dimensiunea spirituală a Crăciunului, sufocată de comerţ şi gastronomie.” Valeriu Butulescu
  5. „Crăciun. Transcendentul se pierde în spatele unui orizont de mezeluri.” Valeriu Butulescu
  6. „Bradul perfect pentru Craciun? Toti brazii de Craciun sunt perfecti!” Charles Dickens

  7. „Moş Crăciun are o idee bună: vizitează oamenii doar o dată pe an.” Victor Borge
  8. „America este un loc unde comercianţi evrei vând mărgele Zen agnosticilor pentru Crăciun.” John Burton Brimer
  9. „Crăciunul din suflet dă atmosfera de sărbătoare.” W.T. Ellis
  10. „Nu-i uşor să-ţi păstrezi melancoliile în limite rezonabile când eşti bătrân, eşti singur în casă tocmai de Crăciun şi ai o fire blestemată ca a mea.” Octavian Paler
  11. „Moş Crăciun: cel mai tandru perpetuum mobile al copilăriei. Şi al celorlalte vârste.” Costel Zagan
  12. „Moş Crăciun nu dă daruri ticăloşilor!” Dan Puric
  13. „Sunt sigur că întotdeauna m-am gândit la Crăciun, când i-a venit vremea, ca la un timp bun, un timp plăcut, în care să fii blând, iertător, mărinimos, singurul timp pe care îl ştiu, în calendarul lung al anului, când bărbaţii şi femeile par să-şi deschidă la unison, din propria voinţă, inimile închise.” Charles Dickens
  14. „Cand eram copii, le eram recunoscători celor care ne umpleau şosetele, de Crăciun, cu cadouri. De ce acum nu suntem recunoscători lui Dumnezeu că ne-a umplut şosetele cu picioarele noastre?” G.K. Chesterton
  15. „Moş Crăciun vorbeşte pe limba tuturor copiilor.” Anonim
  16. „Moş Crăciun nu va muri niciodată, pentru că nu poate muri ideea de a dărui, oricât de meschină ar deveni lumea.” Elena Stan
  17. „Pentru oamenii răi Crăciunul este un supliciu sufletesc, nu o sărbătoare.” Elena Stan
  18. „Cel mai frumos cadou de Crăciun este să nu fii singur şi bolnav!” Elena Stan
  19. „Fara mirosul de cetina, de cozonaci si sarmale si fara parintii care asteapta un strop de recunostinta, fara copiii care-si daruiesc colinda, Craciunul devine bizar, instrainandu-se de bucuria primordiala cu care a fost inzestrat”. Elena Stan
  20. „Pace pe pământ va fi atunci când vom păstra Spiritul Crăciunului pe toată perioada anului!” Helen Steiner Rice
  21. „Mi-aş dori să pun Spiritul Crăciunului într-un borcan şi să mă bucur în fiecare lună.” Harlan Miller
  22. „De Crăciun, toate drumurile duc acasă.” Marjorie Holmes
  23. „Bucuria este adevăratul dar al Crăciunului.” Papa Benedict XVI
  24. „Voi păstra Crăciunul în inimă şi voi încerca să-l ţin cu mine tot anul.” Charles Dickens
  25. „Nimic nu este mai trist pe această lume decât un om care se trezeşte în dimineaţa ajunului şi nu se comportă ca un copil.” Erma Bombeck
  26. „Cel care nu are Crăciunul în inimă, nu-l va găsi nici sub brad.” Roy L.Smith
  27. „Cel mai frumos cadou de Crăciun este prezenţa unei familii unite ca un pachet de cadouri.” Burton Hillis
  28. „Fie ca pacea sa fie cadoul tău de Crăciun şi binecuvantarea tot anul!” Anonim
  29. „Crăciunul este singura perioadă a anului când oamenii îşi pot urma propriile impulsuri şi îşi pot exprima propriile sentimente, fără reţineri. Pe scurt, Craciunul este şansa de a fi noi înşine.” Francis C. Farley
  30. „Crăciunul flutură o bagheta magică deasupra acestei lumi şi sub ea totul este mai blând şi mai frumos.” Norman Vincent Peale
  31. „Crăciunul este perioada în care aprindem focul ospitalităţii în casă şi cel al dragostei in inimi”. Washington Irving
  32. „De Crăciun, toată dragostea şi bucuria pe care o dăruiesti celorlalţi se întoarce, în mod miraculos, înapoi. Cu cât dăruieşti mai mult cu atât vei fi mai iubit.” John Greenleaf Whittier
  33. „Din casă în casă, din inimă în inimă, dintr-un loc în altul, căldura Crăciunului ne aduce pe toţi mai aproape.” Emily Matthews
  34. „Binecuvantat este sezonul care aduna toata lumea intr-o conspiratie a dragostei.” Hamilton Wright Mabie
  35. „Craciunul este, bineinteles, timpul de a sta acasa-cu sufletul si cu trupul.” Garry Moore
  36. „Parerea mea despre Craciun, moderna sau demodata, este una foarte simpla: iubirea fata de ceilalti. Ma tot gandesc… de ce trebuie sa asteptam Craciunul pentru a arata acest lucru?” Bob Hope
  37. „Ce este Craciunul? ESte nostalgie pentru trecut, curaj pentru prezent, speranta pentru viitor. Este o dorinta ferventa ca fiecare ceasca a vietii sa fie plina de binecuvantari bogate si eterne si ca fiecare drum sa duca catre pace.” Agnes Pharo
  38. „Craciun fericit, fericit, care ne poate inapoia iluziile copilariei, care ii poate reaminti unui varstnic placerile tineretii, care poate transmuta marinarul si calatorul peste sute de mile, direct in sanul cald si linistit al familiei.” Charles Dickens
  39. „Copii , Craciunul nu este o intalnire cu Mosul , ci un spirit prezent in inimile noastre!” Mary Ellen Chase
  40. „Am incetat sa mai cred in Mos Craciun cand aveam sase ani. Mama m-a luat sa-l vad intr-un magazin si el mi- a cerut un autograf.” Shirley Temple
  41. „Timpul se petrece atunci cand trecem de la un Craciun la altul.” Paul Villeneuve
  42. „Copilaria este sa crezi ca printr-un brad de Craciun si cativa fulgi de nea, intreaga lume poate fi schimbata.” Andre Laurendeau
  43. „Din punct de vedere comercial , daca Craciunul nu ar fi existat , el ar fi trebuit sa fie inventat.” Katharine Whitehorn
  44. „Un dar micut de Craciun pentr-un sarman poate-aduce veselie timp de-un an.” Walter Scott
  45. „Nu va ingrijorati niciodata asupra inaltimii bradului de Craciun : pentru copii el va parea intotdeuna mai mare decat Himalaya.” Larry Wilde
  46. „Craciunul nu este atat deschiderea cadourilor, cat deschiderea inimilor noastre.” Janice Maeditere
  47. Anul Nou si Craciunul sunt ceva ca o pauză de teatru. Se duce omul la bufet, bea un păhărel și se întoarce la locul lui. Optimiștii spera că următorul act va fi mai reușit.” Gabriel Laub
  48. „Niciodata nu am crezut in Mos Craciun deoarece stiam ca niciun tip alb nu ar veni in cartierul meu dupa ce se insereaza.” Dick Gregory
  49. „Priveste, o alta reclama despre Craciun! Sunt miscat de faptul ca spiritul Craciunului este adus de cola, fast food si bere. Cine ar fi crezut ca consumul de produse, traditiile populare si spiritualitatea s-ar imbina atat de bine.” Bill Watterson, Calvin & Hobbes
  50. „Cand avem constiinta curata, avem Craciunul in permanenta cu noi.” Benjamin Franklin
  51. „Ceea ce conteaza de Craciun nu e decorarea bradului, ci reunirea familiei.” Kevin Bright
  52. „Mi-aş dori sa inchid Spiritul Crăciunului într-un borcan şi să mă bucur de el putin cate putin, în fiecare lună.” Harlan Miller
  53. „Craciunul este patura magica care ne acopera, acel ceva atat de intangibil de parca este un parfum. Poate sa teasa un val de nostalgii in jurul nostru. Craciunul poate fi o zi de sarbatoare sau de rugaciune, dar va fi intotdeauna si o zi de aducere aminte in care ne gandim la tot ce am iubit vreodata.” Augusta E. Rundel
  54. „Craciunul este locul de pastrare al amintirii inocentei noastre.” Joan Mills
  55. „Craciunul reinoieste tineretea noastra prin aceea ca ne face sa ne miram. Capacitatea noastra de a ne mira a fost numita cea mai umana capacitate, fiindca din ea s-au nascut arta noastra, stiinta si religia.” Ralph Sockman
  56. „Craciunul este ziua care tine timpul impreuna.” Alexander Smith
  57. „Timp de multe secole oamenii s-au intalnit cu Craciunul. Craciunul inseamna prietenie, sarbatorire, a da si a primi, un timp pentru buna dispozitie, pentru camin si familie.” W.J. Tucker
  58. „Spiritul Craciunului satura cea mai mare foame a omenirii.” Loring A. Schuler
  59. „Crăciunul este sezonul în care cumperi cadourile de anul acesta, pe banii de anul viitor.” Anonim

luni, 26 decembrie 2016

NINGE DIN INIMĂ

Fraților e jale mare
reportați-mi o ninsoare

Și zăpadă doar oleacă
căci Moldova e săracă

Cotizați cu fulgi mărunți
 brazi împodobiți pe munți

Cu izvoarele lăcrimând
fetele pierdute-n gând

Trageți cerul la fereastră
să ningă inima voastră

Costel Zăgan

URARE!!!

UREZ TUTUROR DASCĂLILOR - INDIFERENT DE SEX (!), ORIENTARE POLITICĂ SAU DE ALTĂ NATURĂ (!) - UN CĂLDUROS ȘI PLIN DE FULGI DE NEA

LA MULȚI ANI SĂNĂTOȘI!

DECLARAȚIA DE DRAGOSTE A OMULUI DE ZĂPADĂ

Am devenit ce-am fost o viață
una bucată dragoste de gheață

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

duminică, 25 decembrie 2016

SALUT SALUT TRISTEȚE

Salut tristețe mai zic
salut Francoise Sagan
din toate am nimic
așa încep(e) noul an

Salut Francoise Sagan
tânăra mea mătușă
te-aștept la Botoșani
 cu poeme de cenușă

Tânăra mea mătușă
din toate am nimic
alerg veșnic pe tușă
salut tristețe îmi zic

Salută Costel Zăgan
melancolia noului an

Costel Zăgan, CEZEISME II

miercuri, 21 decembrie 2016

NOI POETUL

Ies cu neuronii la bătaie
să nu pierd nicio secundă
dacă firea mi se-ndoaie
îmi schimb firea în colindă

Și nu pierd nicio secundă
sentimentul se răscoală
viața moartea care undă
mă lasă cu mâna goală

Sentimentul se răscoală
dacă firea mi se-ndoaie
merg napoi pe verticală
cu toți neuronii la bătaie

Să nu pierd nicio secundă
aleg visul altă rundă

Costel Zăgan, CEZEISME II

marți, 20 decembrie 2016

ALBATROSUL, de CHARLES BAUDELAIRE

Cum se mai distrează marinarii?
Câteodată, doar c-un albatros-
Când, mai răi decât tâlharii,
Cu el joacă lapte-gros!

Rege sus, pe punte-i sclav,
Cel cu cerul sub aripă!
Are-n schimb acest nărav:
Joc să-și bată, iar, de clipă!

Cel înaripat este fără vlagă-
Și-a rămas numai c-o pipă!
I-au dat hoții măreția-ntreagă,
Și-un picior doar și-o aripă!

Căci poetul este prinț celest:
Peste toți și toate zboară!
Orizontu-l are doar ca rest-
Ușor ca piatra cea de moară!

Charles Baudelaire, Florile răului, 1856, traducere imaginară de Costel Zăgan

NINSORI ÎNDRĂGOSTITE

Noaptea asta îmi dă foc
cu chibrituri de zăpadă
ce ninsori mai am în stoc
de ard toate or să cadă

Ce chibrituri de zăpadă
fulgii sar parcă-s scântei
ochii ce-au uitat să vadă
visează Doamne femei

Fulgii sar parcă-s scântei
ce ninsori mai am în stoc
numeri stele câte vrei
noaptea asta le-a dat foc

Cu chibrituri de zăpadă
aprind noaptea să te vadă

Costel Zăgan, CEZEISME II

duminică, 18 decembrie 2016

VIAȚA CA DOINĂ

Pregătește-te că vin
viața mea este o doină
ca să-ți intru în destin
și pe soare și pe moină

Viața mea este o doină
zi-o Doamne cătinel
ca pe-un joc însă de oină
să nu-l bucurăm pe ”el”

Zi-o Doamne cătinel
ca să-mi intru în destin
muntele naște-un miel
pregătește-mă că vin

Viața mea este o doină
și pe soare și pe moină

Costel Zăgan, CEZEISME II

DIALOG ÎNTRE SURZI

Eu sunt violent

tu ești violent

el e violent

ea este violentă

Noi 
ce facem

Costel Zăgan

sâmbătă, 17 decembrie 2016

POESIS NONSTOP: LECTURI PERPENDICULARE

POESIS NONSTOP: LECTURI PERPENDICULARE: Motto : O lectură adevărată e ca o înălțare : mută orizontul cu tot cu cititor. (Costel Zăgan)  CARTEA CARE NE DESCHIDE OCHII DA...

EREZIA NON-STOPISTULUI OCAZIONAL

Nu cred că se poate pune o asemenea întrebare
poetului Mai trăiești Este ca și cum ți-ai certa pa
tria Locul unde Dumnezeu se naște în fiecare dimi
neață Cum să-ți iei de piept umbra că nu te încălzeș
te niciodată Cum să-ți buzunărești nopțile de stele
Cum să-ți asasinezi îngerul de pază
Doar așa
din plictiseală
Și
de
punct final
la
semnul exclamării

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Orice om de Geo Bogza

Orice om de Geo Bogza: Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un/izvor de adâncă tristeţe./Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc,/înseamnă pentru mine un pas spre moarte./Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor./Voi, cei care ...

Costel Zăgan

Costel Zăgan: Căsătoria m-a privat de multe îndatoriri şi belele!

vineri, 16 decembrie 2016

EREZIA ULTIMULUI CIOBAN BIBLIC



Soartă meteo închid ochii să răsară soarele
le Nu-mi pasă de roza vânturilor C-o sin  
gură rană nu se face un om Istoria patinează  
pe muchia de cuțit a politicii Și eu sunt ulti  
mul reacționar în viață vorba lui Octavian  
Paler Pe cine mai așteptați doamnelor  
și  
domnilor  
Că Gigi Becali încă nu și-a încheiat  
Dicționarul Său Filosofic  
Însă academia română e pregătită în  
orice moment  
Hai că-i mișto  
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
 

COLIND SPRE ABSOLUT


Lerui-ler ninsoare mută
Dumnezeu aşa sărută
lerui-ler cu flori de măr
iarna vine azi din cer

Lerui-ler pe câte-un fulg
din nemărginire-l smulg
lerui-ler ce dulce vină
să vă dea la toţi lumină

Lerui-ler dragostea mea
a desprins din cer o stea
lerui-ler colindă frigul
de la singur la mai singur

Lerui-ler cu flori de măr
dragostea vine din cer

joi, 15 decembrie 2016

COLINDA LUI NICĂ

Am lăsat umbra în tindă
și-n fereastră o colindă
lerui-ler cu flori de vânt
sfântă noapte pe pământ

Lerui-ler scântei de stea
așa-i Doamne dragostea
un copil vai și-o copilă
raiului îi plâng de milă

Inima ne dă lumină
adevăru-i sfântă vină
de la el începe lumea
dincolo nu este culmea

Lerui-ler să fim copii
și în anul zece mii

Costel Zăgan, CEZEISME II⻛

miercuri, 14 decembrie 2016

LUMEA E ÎN PRIZĂ

M-am culcat în dormitor
ca să dorm în frigider
mama s-a mutat în cer
 îngerii parcă n-o  vor

Totuși ce s-a întâmplat
am băgat un nor în priză
și să vezi zău ce surpriză
mama-n rai s-a descărcat

Un elev ceva  mai șugubăț
și cu mintea cică în bobină
făcându-se că dă lumină
stoarce umbre pe pereți

Domnilor ceva se-ntâmplă
Dumnezeu de-i lângă tâmplă

Costel Zăgan

marți, 6 decembrie 2016

MICA PUBLICITATE

Dragi pământeni

La recomandarea
nevestei

Vă recomand

Mâncăruri de post

La
post restant

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

luni, 21 noiembrie 2016

vineri, 18 noiembrie 2016

VIAȚA CA O REDUTĂ

Futu-i mama ei de viață
de ce naiba m-am născut
dacă mor de dimineață
ca soarele sus pe scut

De ce naiba m-am născut
ca să merg  pe drumul drept
Doamne și ca un făcut
nu-ș pe cine mai aștept

Ca să merg pe drumul drept 
mor poftim de dimineață
când mă bat cu stele-n piept
futu-i mama ei de viață

De ce naiba m-am născut
cu sufletul surdo-mut

Costel Zăgan, CEZEISME II




miercuri, 16 noiembrie 2016

INVENTEMUL MOMENTULUI

Prostia se ține ca râia de om: Doamne, vindecă-i pe români!

Costel Zăgan

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Singurătatea ucide: punct.

Costel Zăgan, INVENTEME

REVOLTA FEMEILOR

Nu mai vrem bărbați cu ora
toate ne-am cam săturat
și o spunem tuturora
că-i nevoie de bărbat

Poate ne-am cam săturat
și-o strigăm în gura mare
o să facem stat în stat
căci ni-i dor de-o alinare

Și-o strigăm în gura mare
și o spunem tuturora
fraților n-aveți scăpare
nu mai vrem bărbați cu ora

Toate ne-am cam săturat
de naveta masă-pat

Costel Zăgan, CEZEISME II

luni, 14 noiembrie 2016

Definiția muzicii (citate despre muzică)


  1. Muzica este un grai în care se oglindesc, fără putință de prefăcătorie, însușirile psihice ale omului şi popoarelor. George Enescu
  2. Muzica este legătura directă a omului cu Dumnezeu. Inayat Khan
  3. Muzica este vibrația iubirii pe înțelesul fiecărei inimi. Ioan Gyuri Pascu
  4. Muzica este o formă de comunicare universală. Eugen Doga
  5. Muzica este o armonie agreabilă în onoarea lui Dumnezeu şi desfătarea permisă sufletului. Johann Sebastian Bach
  6. Muzica este o artă sublimă. Richard Strauss
  7. Muzica este graiul sufletului. Ea stârnește în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde. Ludwig van Beethoven
  8. Muzica este pentru suflet la fel cum exercițiul fizic e pentru trup. Platon
  9. Muzica mea este respirația sufletului meu. Franz Liszt
  10. Muzica e simbolul armoniei în viață, al acordului desăvârșit. George Enescu
  11. Muzica este limba universală a omenirii, prin care sentimentele omenești pot fi comunicate, în același mod, în toate inimile. Franz Liszt
  12. Muzica este o revelație mai înaltă decât orice înțelepciune şi orice filosofie. Ludwig van Beethoven
  13. Muzica este timp sonor. Emil Cioran
  14. Muzica este limba pasiunii. Richard Wagner
  15. Muzica este efortul pe care îl facem pentru a ne explica cum funcționează creierul nostru. Lewis Thomas
  16. Muzica este sufletul limbajului. Max Heindel
  17. Muzica este dragostea în căutarea unui cuvânt. Sidney Clopton Lanier
  18. Muzica este felul în care sună viața. Eric Olson
  19. Muzica este graiul sufletului, este limbajul cel mai sublim al spiritului uman. George Călinescu
  20. Muzica este adevărata limbă universală. Karl Julius Weber
  21. Muzica este pictura orbilor. Mihail Kuzmin
  22. Muzica este stenografia emoției. Lev Tolstoi
  23. Muzica este legătura de chei fermecate, cu care se deschid ușile universului sufletesc. Valeria Mahok
  24. Muzica este literatura inimii; ea începe acolo unde se sfârșește vorbirea. Lamartine
  25. Muzica este poezia aerului. Jean Paul
  26. Muzica este felul divin de a spune inimii lucruri frumoase şi poetice. Pablo Casals
  27. Muzica este ritm. Confucius
  28. Muzica este arta divinității. Peter Shaffer
  29. Muzica este o zeiță în întregime umană. Walt Whitman
  30. Muzica este o putere spirituală în stare să lege toți oamenii între ei. George Enescu
  31. Muzica este descrisă cu exactitate ca fiind limba îngerilor. Thomas Carlyle
  32. Pentru mine, muzica e atunci când îmi pun inima pe note. Giuseppe Verdi
  33. Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare. Nichita Stănescu
  34. Muzica este leacul minții. John Alexander Logan
  35. Muzica este plăcerea pe care mintea umană o simte din numărare fără să fie conștientă că numără. Gottfried Leibniz
  36. Muzica este arta de a gândi cu sunete. Jules Combarieu
  37. Muzica este vinul care umple cupa tăcerii. Robert Fripp
  38. Muzica este un act al minții omenești, care pune ordine în lumea sunetelor. Igor Stravinski
  39. Muzica este vocea armonioasă a creației, un ecou al lumii invizibile. Giuseppe Mazzini
  40. Muzica este un lucru grav. Dinu Lipatti
  41. Muzica este partea sonoră a tăcerii! Costel Zăgan
  42. Muzica este religia mea. Jimi Hendrix
  43. Muzica este viața însăși, iar viața cuprinde întregul univers. Dimitrie Cuclin
  44. Muzica este calea strălucitoare pe care poetul călătorește pentru a aduce cântecul său lumii. Lotte Lehmann
  45. Muzica este o artă a nopții şi a semiobscurității. Friedrich Nietzsche
  46. Muzica e rugăciunea care se spune singură. Cristian Bădiliţă
  47. Muzica este cea mai puternică formă de magie. Marilyn Manson
  48. Muzica este o izbucnire a sufletului. Frederick Delius
  49. Muzica este arta cu materialul cel mai imaterial. Platon
  50. Muzica este sunet organizat. Edgard Varese
  51. Muzica este ca luna în noaptea sumbră a vieții. Jean Paul
  52. Muzica este jargonul profesional al sufletului uman. Geoffrey Latham
  53. Muzica este o tristă hrană a celor pe care îi chinuie dragostea. William Shakespeare
  54. Muzica este o artă autonomă şi un mijloc de ordonare a timpului. Igor Stravinski
  55. Muzica este mijlocul prin care ne vorbește timpul. Ea ne face să-i simțim trecerea. Georgeta Nedelcu

duminică, 13 noiembrie 2016

LINGOURI DE NORI


Sunt
cel
mai
fericit
român
al
momentului

Şi
ca
orice
locuitor
confortabil
al
patriei
sale
Am
o
groază
de
bănci
pe
cap

probabil
Dumnezeu
ar
putea


transfere
anticipat
în
cer
Fără
nicio
problemă
Doar
pe
lună
plină
Mai
simt
Elveţia
furnicându-mi
pielea
Pentru
o
nouă
tranzacţie
De
versuri
geniale
Moarte
cât
mai
eşti
a mea
Hai
şi
pe
astea
ia-le
Costel Zăgan, Ode gingaşe

PARADIS ÎN DOI

Iarăși sunt bolnav de tine
dragostea m-a răsturnat
înger parc-aș fi și-mi vine
drac să fiu și nu bărbat

Dragostea te-a răsturnat
și te văd cu ochi de stele
totu-mi pare minunat
ești minunea nopții mele

Eu te văd cu ochi de stele
înger parc-ai fi și-mi vine
brusc să fiu expert în rele
sunt bolnav iarăși de tine

Dragostea ne-a răsturnat
și-s un înger de bărbat

Costel Zăgan, CEZEISME II

joi, 10 noiembrie 2016

CEZEISMUL LUNII NOIEMBRIE: PHOENIX ÎNDRĂGOSTIT

Nu sunt cenușă încă ard
sinucigaș de cursă lungă
am flăcări la uscat pe gard
și-un rug mai mic atât în pungă

Sinucigaș de cursă lungă
îmi zic hai moarte dragă
o viață poate-o să-ți ajungă
să fii și tu odată-ntreagă

Îmi zic hai moarte dragă
mai lasă-mi focul sus pr gard
și lumea poate-o să-țeleagă
nu sunt cenușă totuși ard

Sinucigaș de cursă lungă
biet rug îndrăgostit de umbră

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

www.literaturadeazi.ro

www.literaturadeazi.ro

luni, 7 noiembrie 2016

duminică, 6 noiembrie 2016

INVENTEME DUMINICALE

 * Adevărul îmi linge rănile: minciuna poate fi mândră!



* Babele inculturii tricotează mațele spiritului: vai de cine ajunge în stomacul lor infernal!

* Omul este singurul animal care-L vânează pe Creatorul său.
   Costel Zăgan, INVENTEME

RECEPTARE LIRICĂ

Tăcerea cică-i un semn de bun augur
că totuși  nu mă pupă nimeni în...jur

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Citat Costel Zagan, Tema Poezie: DOINĂ MUTĂ Vom supravieţui chiar dacă nu vă...

Citat Costel Zagan, Tema Poezie: DOINĂ MUTĂ Vom supravieţui chiar dacă nu vă...: Citat de Costel Zagan despre poezie: DOINĂ MUTĂ Vom supravieţui chiar dacă nu vă convine-această placă Tectonică deasupra sunt Carpaţii şi Dunărea şi Marea domnilor şi fraţii Toţi şi toate rană...

sâmbătă, 5 noiembrie 2016

PEDEAPSA LUI TARTUFE, de ARTHUR RIMBAUD

Le châtiment de Tartufe

Tisonnant, tisonnant son cœur amoureux sous
Sa chaste robe noire, heureux, la main gantée,
Un jour qu'il s'en allait, effroyablement doux,
Jaune, bavant la foi de sa bouche édentée,
 
Un jour qu'il s'en allait, « Oremus », – un Méchant
Le prit rudement par son oreille benoîte
Et lui jeta des mots affreux, en arrachant
Sa chaste robe noire autour de sa peau moite !
 
Châtiment !... Ses habits étaient déboutonnés,
Et le long chapelet des péchés pardonnés
S'égrenant dans son cœur, Saint Tartufe était pâle !...
 
Donc, il se confessait, priait, avec un râle !
L'homme se contenta d'emporter ses rabats...
– Peuh ! Tartufe était nu du haut jusques en bas !
 


Pedeapsa lui Tartufe

Căci scăpărând din inima rănită
De dragoste,-ntuneric și cenușă,
Doar noaptea îi mai este lui iubită:
Ca să-i trântească-n față câte-o ușă.
 
”Oremus”-un om numai cu nume,
Brusc se spânzură de-a lui ureche
Și-și rupse haina, arătând la lume
Ce goală-i stirpea lui cea veche!
 
Ci sfântu-i sfânt și-n pielea goală-
Păcat de ochi însă și inimă-rănite,
Mătănii? Lacrimile ce-i cad în poală!
Nu hainele ce-l duc de-a pururi în ispite!
 
Dar nu înjură Tartufe, ci singur și gol,
Prinse a-și da, domnilor, la pas, ocol.
 
Traducere imaginară de Costel Zăgan
 
 

PEDEAPSA LUI TARTUFE, de ARTHUR RIMBAUD

Căci scăpărând din inima rănită
De dragoste,-ntuneric și cenușă,
Doar noaptea îi mai este lui iubită:
Ca să-i izbească-n față câte-o ușă.

 ”Oremus”-un om numai cu nume,
Brusc se spânzură de-a lui ureche
Și-și rupese haina, arătând la lume
Ce goală-i stirpea omului  cea veche!

Ci sfântu-i sfânt și-n pielea goală-
Păcat de ochi însă și inimă - rănite,
Mătănii- lacrimile ce-i cad în poală!
Și hainele ce mereu îl duc vai în ispite!

Dar nu înjură Tartufe, ci singur și gol,
Prinse a-și da, domnilor, la pas, ocol.

Poezii, 1871, traducere imaginară de Costel Zăgan

PARTENERUL ZĂDĂRNICIEI

Dacă tu nu te-ai mișcat, Ai ajuns, zău, mai bărbat? Ți-ai găsit și tu perechea, Stând pe loc, măi nichipercea? Costel Zăgan, EPIGRAME DISPONIBILE

joi, 3 noiembrie 2016

FALS TRATAT DE TOAMNĂ

Iubitei mele-i place toamna
 și eu o cred căci ea surâde
 și parcă iar își lasă geana
 tăcerea ce-am să-i fiu gâde

 Și eu o cred căci ea surâde
 iubita mea Doamne-i tăcerea
 s-o transcriu în pagini hâde
 pe buze când își lasă mierea 

Iubita mea Doamne-i tăcerea
 un nor își lasă parcă geana
 iar eu încep de jos căderea
 iubitei mele-i place toamna 

Și eu o cred căci ea surâde 
trecând de toate o în pilde 

Costel Zăgan, CEZEISME II

luni, 31 octombrie 2016

FEATURIG POST

Deși unii mă contestă, eu îi aprob. Costel Zăgan, INVENTEME

EREZIA ÎNDEPĂRTĂRII

Depărtarea nu salvează totul Doar o anumită
perspectivă îți strânge inima ca într-un clește
A fi tânăr încă nu-i o amintire Deși toate lucru
rile se deplasează în mare grabă spre trecut Lă
sându-te singur în balta prezentului Băi de nămol
te prăjești la soarele cel negru al melancoliei emi
nesciene Însă toți inclusiv cititorii știu că nu se mai 
poate Tu te mândrești că arăți ca un drac și jumă
tate înger Și unul din doi zboară Iar tu n-ai habar 
care Și te târăști mai departe
spre
viitor

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

duminică, 30 octombrie 2016

EREZIA AMINTIRII DESPRE VIITOR

În ochii amintirii mi-am văzut și viitorul
Dezastru total război cu toată lumea Ră
nit pe toate fronturile Răni din cap până-n
picioare Singura scăpare copilăria Însă ea-i
deja înregistrată cu acte în regulă nu glumă
la obiecte pierdute pentru totdeauna
Doamne
Doamne
Îndepărtează viitorul
de 
la
gura
mea

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

vineri, 28 octombrie 2016

REPLICI

Hai urâto sărim gardul
să schimbăm odată cardul
lumea să înnebunească
de prostia omenească

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN

luni, 24 octombrie 2016

duminică, 23 octombrie 2016

POEM AMBULATORIU

 Taxa pentru amintire
pentru naștere și moarte
că nu ți-ai ieșit din fire
și-ai ajuns totuși departe

Între naștere și moarte
n-ai ce face chiar trăiești
de aproape ce departe
pari un înger din povești

N-ai ce face chiar trăiești
dar nu ți-ai ieșit din fire
dincolo zău de ferești
taxa-i pentru amintire

Pentru naștere și moarte
o tăcere mai departe

Costel Zăgan, CEZEISME II

vineri, 21 octombrie 2016

PARADIGMĂ

Universul
era
mort
Un
singur
ceas

Mai
funcționa

Inima
poetului

Săraca

Costel Zăgan, POEME INFRACȚONALE

VOCALELE MELE

Am pierdut luni o vocală
nu e moft zău de poet
este cea care mă scoală
primul A ce nu-l regret

Nu e moft zău de poet
mă și bâlbâi câteodată
Ă să zicem e perfect
doar că seamănă c-o fată

Mă și bâlbâi câteodată
 și E și O și U și tu
marțea asta-i fermecată
miercuri între da și nu
 
Joi urmează să găsești
o consoană la ferești

Costel Zăgan, CEZEISME II

marți, 18 octombrie 2016

EREZIA ULTIMULUI TREN


Câte lucruri Doamne mă-nconjoară și habar
n-am dacă îmi folosește vreunul la ceva hai
dragoste spune-mi totul despre lume despre
sufletul meu in(di)vizibil de când mă tot pregă
tesc să-l vizitez am învățat câte ceva despre
paradisul pierdut despre inima ce stă la pândă
în pieptul întunericului despre moartea care
mi-a citit toate mesajele de pe cotoarele
aripilor
hai pe locuri fiți gata
FOOOC
Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND,2014

INVENTEMUL SĂPTĂMÂNII

Dacă au ajuns să mă streseze și bucuriile, domnilor, vă închipuiți câte neplăceri îmi provoacă, zilnic, fericirea?

Costel Zăgan

DOINA CA TRISTIH PERSONALIZAT

Frunză verde foi de nuc
ca pe-o cruce viața-mi duc
numa-n cântec vai de cuc

Costel Zăgan, TRIUNGHIUL TĂCERII

sâmbătă, 15 octombrie 2016

VÂNĂTORESELE DE PĂDUCHI, de ARTHUR RIMBAUD

Copil încoronat cu lauri de foc-
Așteaptă viespile de aur;
Surorile din trecut își fac loc,
Și vin, coridă fără taur!

De saltă copilul din copilărie,
Dar florile cad secerate;
Și totul cade, vai, fir-ar să fie,
Și cine, totuși, nu mai cade?

Or fi deci îngeri cele două?
Aripi dacă au, însă cu ghimpi-
Din cuvinte parcă iese rouă-
Dar buzele pe ce le schimbi?

Numai mâinile abia l-ating
Când genele uite coboară;
Și pielea-ți pare, zău, un ring-
Însă păduchii n-au hotară!

Lenea urcă, totuși, ca un vin:
Armonia pare dusă în delir;
Ce copil de daruri, iată, plin-
 Cu ochii mari, o, cât un cimitir!

Traducere imaginară de Costel Zăgan

marți, 11 octombrie 2016

ȘI FLORILE SE SINUCID

Te-ai pierdut copilărie
poetul parcă întreabă
nu mai ești fir-ar să fie
printre stelele din iarbă

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

luni, 10 octombrie 2016

vineri, 7 octombrie 2016

AMINTIRI DIN TEI

Cauți nopți cu lumânare
toată ziua pe facebook
și când ți-ai găsit cărarea
te împiedici vai de-un cuc

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

joi, 6 octombrie 2016

EGAL CU NIMENI ȘI NIMIC

Toate-n viață au măsură
dacă vrei sau dacă poți
ia-o calm pe scurtătură
ca să-i depășești pe toți

Dacă vrei sau dacă poți
ești sculat cu viața-n cap
doar visând pe patru roți
ai să-ți treci viața la trap

Te-ai sculat cu viața-n cap
dar luând-o pe scurtătură
toate-n viață asta-încap
însă toate au măsură

Dacă vrei sau dacă poți
poți fi unul dar nu toți toți

Costel Zăgan, CEZEISME II

DOINĂ DE NOAPTE ȘI FOC

Mult prea dulce și amară
doina plânge la vioară
eu îmi scriu vai foc cu foc
doina mea fără noroc

Și scriu verde de cerneală
cine-n zori oare mă scoală
să nu izbucnesc în plâns
scriu din zori până la prânz

Doamne oare ce-i cu mine
că mi-e rău dacă mi-e bine
dacă-n foc mă perpelesc
doar de dorul românesc

Lumea plânge că-i minune
ce-a văzut nu poate spune

Costel Zăgan, CEZEISME II

miercuri, 5 octombrie 2016

SFATUL MEDICULUI

Stai în banca dumitale
măi profesore dragă
căci se duc toate la vale
(și nici țara nu-i întreagă)

Măi profesore dragă
parcă-ai fi din alt veac
nici istoria nu-i să tragă
turta la omul sărac

Parcă-ai fi din alt veac
se duc toate vai la vale
doar prostia n-are leac
stai în banca dumitale

Măi profesore dragă
 învață vaca să ragă

Costel Zăgan, CEZEISME II

CE-AR FI ȘI EDUCAȚIA ASTA , MĂ ROG !

EDUCAȚIA e un filtru, prin care ajungem: în viitor sau în trecut. Depinde de noi.

Costel Zăgan

luni, 3 octombrie 2016

VOCALE, de ARTHUR RIMBAUD

A negru, E alb, I roșu, U verde,
O cer-geneze cu efect întârziat:
A triunghi fatal, cine-l mai vede
Află unde dispare orice bărbat.

Golf de umbră, E, vinovat cord,
Lăncii de gheață, rege alb și dur;
I roz, sânge scuipat de-un mort-
Mânie, de unde oare am să te fur?

U, ciclu, sfântă vibrație marină,
Liniște a mieilor pierduți în iarbă-
Ce alchimie frunte ți-o imprimă?
Rămână O, tăcerea ce întreabă;

Cuvântul - fulger mă străbate
Cu stele, îngeri și singurătate.

Arthur Rimbaud, Poezii (1871), traducere imaginară de Costel Zăgan

duminică, 2 octombrie 2016

CE MAI ESTE OMUL?

Omul e un animal pe înțelesul tuturor.

Costel Zăgan, INVENTEME

TRUPUL DOAMNE MI-A ÎNNEBUNIT

A plecat mâna de-acasă
piciorul e-n deplasare
nasului însă nu-i pasă
conștiința nu mă doare

Piciorul e-n deplasare
o ureche nu m-aude
simțurile toate-s călare
patimile toate-s ude

O ureche nu m-aude
limba tace-n altă limbă
umbra iarăși se ascunde
fața zilnic mi se schimbă

Sufletului însă nu-i pasă
că nici el nu dă pe-acasă

Costel Zăgan, CEZEISME II


sâmbătă, 1 octombrie 2016

POETUL SĂPTĂMÂNII: ARTHUR RIMBAUD

 CE ANOTIMPURI, CE CASTELE

Ce anotimpuri, ce castele
Ce mândrulițe zac în ele!

Ce anotimpuri, ce castele!

Și ce student cu studii grele
Mai dă examen la belele!

Trăiască Ea, beleaua mea,
Mai faină decât orice stea!

Să n-o doresc, zău, nu pot-
Căci pentru mine: Ea e tot!

O vrajă, da, ce s-a-ntrupat-
Și pentru Ea, eu sunt bărbat.

Ce? Nu-nțelegi fără cuvinte?
Privește, deci,  și ia aminte:

Ce anotimpuri, ce castele!

Nefericirea, uite-o, cheamă!
Hai, spune-i și tu: ma-mă!

De-acasă, vai, eu n-oi pleca
Decât cu moartea-alăturea! 

Ce anotimpuri, ce castele!

Arthur Rimbaud, ULTIMELE VERSURI, traducere imaginară de Costel Zăgan

vineri, 30 septembrie 2016

Every silence performs its own swan song. Costel Zăgan... (Quote by Costel Zagan about Silence)

Every silence performs its own swan song. Costel Zăgan... (Quote by Costel Zagan about Silence): Quote by Costel Zagan about silence: Every silence performs its own swan song. Costel Zăgan from Inventeme, translated by Dan Costinaş

O NOAPTE GENIALĂ

Întunericul n-așteaptă
noaptea însă e a mea
te iubesc este o treaptă
mă iubești este o stea

Noaptea însă e a mea
hai s-o dăm de-a dura
Dacă vrei eu aș putea
luna s-o probez cu gura

Hai s-o dăm de-a dura
te iubesc este o treaptă
și-o să dăm altora ura
întunericul n-așteaptă

Noaptea însă e a noastră
eu maestru tu măiastră

Costel Zăgan, CEZEISME II


joi, 29 septembrie 2016

DRĂCOICA, de ARTHUR RIMBAUD

Într-o sufragerie-ntunecoasă,
Cu miros de fructe și vopsea,
Mâncarea belgiană de pe masă,
S-o halesc, pe mine m-aștepta.

Mâncând, preatăcut și fericit,
Bucătăria ca un ceas se-aude-
Și-o slujnică, vă zic, fatal cuțit,
Îmi taie calea cu buci rotunde.

Numai degetul de pe obrazul
Catifelat ca piersica, ce ghiduș,
Făcea toți banii și tot hazul!

Parcă-mi șoptea: acuș-acuș!
Apoi, tot ea: ”Hei, Scaramouche,
Dă-te încoa, să-mi schimbi macazul!” 

Arthur Rimbaud, POEZII, traducere imaginară de Costel Zăgan

miercuri, 28 septembrie 2016

LANSARE ÎN ETERNUL FEMININ

Uite-acum îmi dau eu seama
cascador m-a vrut ieri mama
și-am ajuns parașutist
cobor azi când nu exist

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

luni, 26 septembrie 2016

CEA DINTÂI SEARĂ, de ARTHUR RIMBAUD

- Era nespus de dezbrăcată
Copacii totuși n-o vedeau,
Însă ar fi vrut să știe: o fată
De ce nu fuge de Bau-Bau?

Ci scaunul scotea scântei,
Când trupul gol îl atingea-
Boboc de jar, între femei,
Călca piciorul, vai, o stea!

- Priveam, de ceară parcă,
O mică rază, iată, în tufiș-
 Noaptea era și ea o barcă,
Chiar printre stele: pâș-pâș!

- Îngenunchiat, zău, la piciorul
Ce-n mână parcă îmi vorbea,
Simțeam cutremurat că dorul
Mă duce-n hățuri: hăis și cea!

- Picioarele ca două aripi îs,
Și pieptul ți-l ating în joacă,
Când totul pare iată un surâs
Dumnezeu n-ar vrea să tacă!

De gheață și sărut, ea arde-
Și ochii se închid de dulce
O lacrimă ai vrea, bărbate,
Un pat, iubirea să se culce.

Iubito, ce-aș putea să fac?
Umbra raiului-i pe sânii tăi!
Am aruncat pielea de drac
Și te mângâi, iată, cu văpăi!

...Era de toate dezbrăcată,
Copacii parcă n-o vedeau-
Însă-ar fi vrut să știe: o fată
De ce nu fuge de Bau-Bau?

Arthur Rimbaud, traducere imaginară de Costel Zăgan

duminică, 25 septembrie 2016

DOINA NOPȚILOR DE DOR

Foaie verde foi de stea
unde-i oare dragostea

Omule de dor mâncat
caută-o de ești bărbat

Vremea trece vremuind
ieși afară din cuvânt

Viața Doamne-i altceva
dă-o naibii dragostea

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS

vineri, 23 septembrie 2016

Halucinaţie de Costel Zăgan

Halucinaţie de Costel Zăgan: Ce milă mi-e de cei bogaţi/pot fi orice dar nu bărbaţi/căci şi bărbatul nu e oare/decât un fel de înscenare/Că pân-la urmă n-oi fi eu /un fel de miel ce se dă leu/în lumea asta ordinară/ce mă invită doar afară/Mânca-ţi-aş viaţa de român/păi măi ţi...

joi, 22 septembrie 2016

marți, 20 septembrie 2016

DISTIH ÎNDOLIAT

Posteritatea-i înstelată de cititori şi cititoare
și mor poeţii iarăși tăcerea groaznic doare

Costel Zăgan, Distihuri rebele

DIN PURGATORIUL ZILEI


Eu
însă
domnilor
mi-am imaginat
întâi

Paradisul pierdut
sub
forma
unei femei

Și-abia
apoi
am înțeles

De ce
infernul
e
celălalt

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE 

Citate Costel zagan maxime Costel zagan

Citate Costel zagan maxime Costel zagan

DOINA POETULUI DE IERI DE AZI ȘI DE MÂINE

Bate vântul prin ogradă
DNA-ul ce să vadă
că poetu-n mintea lui
este dat vai dracului

Prin urmare avansați
de la mare la Carpați
c-are Stânca Gibraltar
domnilor în buzunar

Și la CEC păi milioane
de ioni și de ioane
treaba este complicată
n-a-nceput acum odată

Astăzi cică doar urmează
să-l dați dracului în pază

Costel Zăgan, CEZEISME II

duminică, 18 septembrie 2016

CATREN (De fericire steaua plânge), de Arthur RIMBAUD

La ureche plânge steaua:
Rănit, vai, de prea frumos!
-Sânii viscolit-au neaua-
Infinit de sus și până jos.

ARTHUR RIMBAUD, POEZII (1871), traducere de Costel Zăgan

sâmbătă, 17 septembrie 2016

POEZIA UNUI MANIHEISM ASCUNS





E aproape un an de când, trecând prin faţă pe la „Prolibris”, pe acolo pe unde, de câte ori am drum, îmi arunc ochii în vitrina destul de generoasă cu scriitorii botoşăneni, văd această carte specială scrisă de Costel Zăgan („Erezii second hand”, Editura „Axa”, 2014, prefaţă de Florentina Toniţă). Era singură şi parcă puţin jenată de compania celorlalte, ceea ce nu era cazul având în vederea  hiperdensitatea de idei şi gânduri care domină poemele.. Probabil că autorul îi transmisese din psihologia sa în sensul enunţat de prefaţatoare: „…nu denotă o autoexcludere a poetului din zaganeriziepiaţa literară, ci mai degrabă o amânare a mărturisirii livreşti (stricto sensu)”.  Am luat-o şi am trecut-o în „standby”. I-a venit rândul.
Titlul este un pic derutant. Spun aceasta fiindcă nu este vorba despre „erezie” în sensul ştiut de noi, acela cu trimiteri la neconformităţi cu linia dogmatică impusă de conducerea oficială a vreunui cler. Sesizăm alte păreri, alte interpretări, chiar şi unele rătăciri ideatice în limite normale, încât centrifugarea lor , paradoxal,  se focusează (centripetează) pe latura modernă a ereziilor: demers spiritual accentuat, mulare pe iniţiere, purificare sau lucrări ale subconştientului. Costel Zăgan este un poet  pentru care personalitatea se naşte din precizie, iar calea spre aceasta  trece printr-o îndoială dusă la rangul de introspecţie. Întâi îşi analizează propriile acte, şi le controlează adecvat printr-o erezie, apoi le aruncă în interacţiuni sociale şi supuse celei mai  vechi metode de cercetare, observaţia: „O maimuţă o pasăre şi utopia de serviciu / au încins o horă taman pe tăpşanul din / faţa sufletului dacă nu v-aţi dat seama pri / viţi în prima oglindă n-aveţi cum să vă / înşelaţi acolo vă puteţi întâlni cu cele / mai cunoscute fantome ale mele ultima / e o lacrimă cât universul azi mă mulţu / mesc totuşi c-un colţ de pâine slab / iluminat mănânc şi dansăm / eu maimuţa şi pasărea”(„Locuiesc într-o oglindă sau Erezia eului bine temperat”).  Rămâne pericolul, nu neapărat negativ, ca orice percepţie la nivel poetic a dizarmoniilor lumii să fie supralicitată de poet. Astfel că  orice centrifugare a ideilor este transformată în erezie şi, de aici, abundenţa lor. Conştient, sau poate numai dintr-o dorinţă de sistematizare, Costel Zăgan elimină acest mic neajuns, grupând poemele pe trei segmente unitare şi pe care le denumeşte, simplu, „părţi”, dintre care  a II-a e cea mai densă.
Cititorul, cel care  va duce până la capăt lectura cărţii, nu se poate să nu sesizeze existenţa unui maniheism ascuns şi un pic diluat. Cele două principii, binele şi răul, sunt supuse jocului unui dualism nu chiar atât de radical din perspectivă ontologică, dar asta face parte  dintr-o  psihologie personală, marca Zăgan. Poetul găseşte mereu recuzita necesară ieşirii din impas: o mască ce atenuează frica, privitul retrospectiv într-o oglindă („fructul oglinzii”), o camuflare prin vânt, identificare cu un silogism al tăcerii, într-o lectură a clasicilor, într-un gest de iubire, dar de foarte multe ori într-o analogie: „Iarnă second hand ca să ningă trebuie să deschid / frigiderul să-mi iau porţia cotidiană de utopii /  scriu poeme ca să mai aflu câte ceva despre / Dumnezeu ori măcar despre sufletul meu ştiţi de pil / dă ce-am aflat scriind titlul acestui poem că am într- / adevăr ochii albaştri şi că poeziile de dragoste / sunt un camuflaj / perfect pentru orice întâlnire de afaceri interioare / numai nefericirea face însă diferenţa dintre noi şi / lumea celor care nu cuvântă autoironia poate intra / şi într-un măgar dacă-i suficient de spaţios să / ne încercăm totuşi norocul ninsoarea-i ultimul zar al / Lui Dumnezeu în ieslea acestei zile” („Erezie second hand”).
Costel Zăgan a scris aceste poeme sub semnul redimensionării  propriilor criterii faţă de o destul de largă paletă ideatică, încercând o extragere, uneori cu risc maxim, din constrângerea cercului: „Poetul se compune probabil şi dintr-o grădină / prevăzută în faţă cu şuruburi şi flori de câmp / cu iarbă care rugineşte de la prima oră /  când roua nici nu s-a ridicat până   la genunchiul broaştei / dar domină toate înălţimile posibile la acea oră /  în negru şi-n alb abis lângă abis / un Turn Babel în toate direcţiile / de la mansardă pândesc cu-n binoclu în infraroşu / cum omul coboară din ce în ce mai des / din maimuţă şi uită fereastra / deschisă / cerul rămâne iar vacant / la pian semnez o cerere de punere în posesie muzicală / brusc un glonţ ca o scrisoare de dragoste / îmi găureşte autoportretul / lăsându-l natură moartă cu doi îngeri şi-un covrig în do minor” („Autoportret în alb”).                                                                                                     Adeptul unui maniheism ascuns după metafore, un „iconoclast” al timpurilor  supuse globalizării şi refuzând  viziunile unificatoare, Costel Zăgan este un poet care trebuie  adus cât mai în faţă.
       GEORGICĂ MANOLE

vineri, 16 septembrie 2016

REPETABILA ILUZIE

Dar unde-s verile de altădată
cu stele colbuindu-mi drumul
cu dulcea lună ca un sân de fată
azi despre toate scriu cu fumul 

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

joi, 15 septembrie 2016

miercuri, 14 septembrie 2016

ARIPILE CĂDERII

Dragostea stă să înceapă
sar scântei chiar și din apă
ți-e sete Doamne și nu
ai mânca îngeri și tu

Ești bolnav parcă n-ai fi
te-ai juca făcând copii
ziua nu-ți găsești iar locul
noaptea te-nvelești cu focul

De jăratic patul doare
dar e-nconjurat de mare
valuri bat în patul tău
nu-i furtună-ți pare rău

Tot ce-atingi devine stea
n-o fi oare dragostea

Costel Zăgan, CEZEISME II

marți, 13 septembrie 2016

START POET

Și-acum altă nebunie
nu muncește cică scrie
zi ce naiba ești bărbat
doar atât ai învățat

Scârța sus și scârța jos
ai din asta vreun folos
ies dolari ies euro
viața ta zi încotro

Român vai ce naiba zici
Harap Alb printre furnici
arătare din povești
poet ieri azi ce mai ești

Toți cu graba la-njurat
poet mda dar nu bărbat 

Costel Zăgan, CEZEISME II

luni, 12 septembrie 2016

EREZIA RAȚIUNII CA LUX

Iată și omul acest animal plurisocial Cum se
mai gudură pe lângă Dumnezeu Fără să-i pe
se deloc de aproapele său de pretutindeni Nu
contează de unde când și cum îi tot dă înainte cu
existența cu plurizistența cu omnizistența Fără niciun
simț al valorilor personale Totul pentru celălalt pardon
pentru ceilalți Nimic pentru ziua de mâine Azi avem la 
pachet geneza potopul și apocalipsa promoțional
Dumnezeu singurul perpetuum mobile din Univers
se plimbă ortografic
între cauza primă și efectul de ocazie
Amin
și
Doamne ajută

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

(GOGYOHKA MEA)

 așteptând un înger învăț să zbor COSTEL ZĂGAN