Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2016

URĂTURĂ CZ-17

Mâine azi ce mai cotează trage plugul încă-o rază din noi să răsară cerul și din noapte adevărul Căci s-a săturat românul să strângă în palme fumul ca din pungă să-i răsară euroi cu frunza rară Doamne ne-nvârtim în cerc c-o tangentă am s-o dreg să vadă Sfântul Vasile ce visez de-atâta zile O să-mi dea iar foc la mască Anul Nou ca să re-nască Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIE SPRE UNU

Sunt un zero în călduri Doamnelor mă dilat spre unu Nu vreau să mă ascund după cuvinte Citiți potența poemului tinde spre infinit  Frumusețea Dumneavoastră  mă înnebunește de la prima până la ultima oră a fiecărei zile De aceea vă rămân fidel și-atunci când nu-s decât un anonim Unu în pielea unui țurțure de gheață Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA POEZIEI DINTRE NOI

Poezia dinainte de Geneză o fi tot poezie Dragoste Dumnezeu angoasat de singurătate Irealitatea suflă-n cuvinte ca-ntr-o păpădie La un moment dat moartea trece printre noi ca un fulger globular Poezia adună zadarnic cenușa Ce-i pierdut pierdut rămâne Costel Zăgan, CEZEISME II

FĂRĂ FRONTIERĂ INTERIOARĂ

Ia cutremurul măicuță ia-l că mă duc după altul abia coborâi din maimuță și mă cheamă iar înaltul Ia-l că mă duc după altul Doamne feri las-o baltă că iar mi-a crăpat asfaltul aș urca da mândra-i naltă Doamne feri las-o baltă abia coborâi din maimuță dar steaua pe loc ți-o saltă ia cutremurul măicuță Ia-l că mă duc după altul după ce-oi sări iar gardul Costel Zăgan, CEZEISME II

MAGIA CRĂCIUNULUI

Crăciunul nu este o perioadă, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune.” Calvin Coolidge „Crăciunul este perioada când ai dor de acasă – chiar dacă eşti deja acasă.” Carol Nelson „Crăciunul este perioada când copiii îi spun Moşului ce doresc şi adulţii plătesc.” Richard Lamm „Dimensiunea spirituală a Crăciunului, sufocată de comerţ şi gastronomie.” Valeriu Butulescu „Crăciun. Transcendentul se pierde în spatele unui orizont de mezeluri.” Valeriu Butulescu „Bradul perfect pentru Craciun? Toti brazii de Craciun sunt perfecti!” Charles Dickens „Moş Crăciun are o idee bună: vizitează oamenii doar o dată pe an.” Victor Borge „America este un loc unde comercianţi evrei vând mărgele Zen agnosticilor pentru Crăciun.” John Burton Brimer „Crăciunul din suflet dă atmosfera de sărbătoare.” W.T. Ellis „Nu-i uşor să-ţi păstrezi melancoliile în limite rezonabile cân

NINGE DIN INIMĂ

Fraților e jale mare reportați-mi o ninsoare Și zăpadă doar oleacă căci Moldova e săracă Cotizați cu fulgi mărunți  brazi împodobiți pe munți Cu izvoarele lăcrimând fetele pierdute-n gând Trageți cerul la fereastră să ningă inima voastră Costel Zăgan

URARE!!!

UREZ TUTUROR DASCĂLILOR - INDIFERENT DE SEX (!), ORIENTARE POLITICĂ SAU DE ALTĂ NATURĂ (!) - UN CĂLDUROS ȘI PLIN DE FULGI DE NEA LA MULȚI ANI SĂNĂTOȘI!

DECLARAȚIA DE DRAGOSTE A OMULUI DE ZĂPADĂ

Am devenit ce-am fost o viață una bucată dragoste de gheață Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

SALUT SALUT TRISTEȚE

Salut tristețe mai zic salut Francoise Sagan din toate am nimic așa încep(e) noul an Salut Francoise Sagan tânăra mea mătușă te-aștept la Botoșani  cu poeme de cenușă Tânăra mea mătușă din toate am nimic alerg veșnic pe tușă salut tristețe îmi zic Salută Costel Zăgan melancolia noului an Costel Zăgan, CEZEISME II

Colind spre absolut song CELINE DION SO THIS IS CHRISTMAS

NOI POETUL

Ies cu neuronii la bătaie să nu pierd nicio secundă dacă firea mi se-ndoaie îmi schimb firea în colindă Și nu pierd nicio secundă sentimentul se răscoală viața moartea care undă mă lasă cu mâna goală Sentimentul se răscoală dacă firea mi se-ndoaie merg napoi pe verticală cu toți neuronii la bătaie Să nu pierd nicio secundă aleg visul altă rundă Costel Zăgan , CEZEISME II

ALBATROSUL, de CHARLES BAUDELAIRE

Cum se mai distrează marinarii? Câteodată, doar c-un albatros- Când, mai răi decât tâlharii, Cu el joacă lapte-gros! Rege sus, pe punte-i sclav, Cel cu cerul sub aripă! Are-n schimb acest nărav: Joc să-și bată, iar, de clipă! Cel înaripat este fără vlagă- Și-a rămas numai c-o pipă! I-au dat hoții măreția-ntreagă, Și-un picior doar și-o aripă! Căci poetul este prinț celest: Peste toți și toate zboară! Orizontu-l are doar ca rest- Ușor ca piatra cea de moară! Charles Baudelaire, Florile răului, 1856, traducere imaginară de Costel Zăgan

NINSORI ÎNDRĂGOSTITE

Noaptea asta îmi dă foc cu chibrituri de zăpadă ce ninsori mai am în stoc de ard toate or să cadă Ce chibrituri de zăpadă fulgii sar parcă-s scântei ochii ce-au uitat să vadă visează Doamne femei Fulgii sar parcă-s scântei ce ninsori mai am în stoc numeri stele câte vrei noaptea asta le-a dat foc Cu chibrituri de zăpadă aprind noaptea să te vadă Costel Zăgan, CEZEISME II

VIAȚA CA DOINĂ

Pregătește-te că vin viața mea este o doină ca să-ți intru în destin și pe soare și pe moină Viața mea este o doină zi-o Doamne cătinel ca pe-un joc însă de oină să nu-l bucurăm pe ”el” Zi-o Doamne cătinel ca să-mi intru în destin muntele naște-un miel pregătește-mă că vin Viața mea este o doină și pe soare și pe moină Costel Zăgan, CEZEISME II

DIALOG ÎNTRE SURZI

Eu sunt violent tu ești violent el e violent ea este violentă Noi  ce facem Costel Zăgan

EREZIA NON-STOPISTULUI OCAZIONAL

Nu cred că se poate pune o asemenea întrebare poetului Mai trăiești Este ca și cum ți-ai certa pa tria Locul unde Dumnezeu se naște în fiecare dimi neață Cum să-ți iei de piept umbra că nu te încălzeș te niciodată Cum să-ți buzunărești nopțile de stele Cum să-ți asasinezi îngerul de pază Doar așa din plictiseală Și de punct final la semnul exclamării Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Orice om de Geo Bogza

Orice om de Geo Bogza : Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un/izvor de adâncă tristeţe./Orice om pe care l-am iubit şi nu pot să-l mai iubesc,/înseamnă pentru mine un pas spre moarte./Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor./Voi, cei care ...

EREZIA ULTIMULUI CIOBAN BIBLIC

← Soartă meteo închid ochii să răsară soarele le Nu-mi pasă de roza vânturilor C-o sin   gură rană nu se face un om Istoria patinează   pe muchia de cuțit a politicii Și eu sunt ulti   mul reacționar în viață vorba lui Octavian   Paler Pe cine mai așteptați doamnelor   și   domnilor   Că Gigi Becali încă nu și-a încheiat   Dicționarul Său Filosofic   Însă academia română e pregătită în   orice moment   Hai că-i mișto   Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II  

COLIND SPRE ABSOLUT

Lerui-ler ninsoare mută Dumnezeu aşa sărută lerui-ler cu flori de măr iarna vine azi din cer Lerui-ler pe câte-un fulg din nemărginire-l smulg lerui-ler ce dulce vină să vă dea la toţi lumină Lerui-ler dragostea mea a desprins din cer o stea lerui-ler colindă frigul de la singur la mai singur Lerui-ler cu flori de măr dragostea vine din cer poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II

COLINDA LUI NICĂ

Am lăsat umbra în tindă și-n fereastră o colindă lerui-ler cu flori de vânt sfântă noapte pe pământ Lerui-ler scântei de stea așa-i Doamne dragostea un copil vai și-o copilă raiului îi plâng de milă Inima ne dă lumină adevăru-i sfântă vină de la el începe lumea dincolo nu este culmea Lerui-ler să fim copii și în anul zece mii Costel Zăgan, CEZEISME II⻛

LUMEA E ÎN PRIZĂ

M-am culcat în dormitor ca să dorm în frigider mama s-a mutat în cer  îngerii parcă n-o  vor Totuși ce s-a întâmplat am băgat un nor în priză și să vezi zău ce surpriză mama-n rai s-a descărcat Un elev ceva  mai șugubăț și cu mintea cică în bobină făcându-se că dă lumină stoarce umbre pe pereți Domnilor ceva se-ntâmplă Dumnezeu de-i lângă tâmplă Costel Zăgan

ZĂGANUL

Zăgan

RECE ROMANTIC

Frumuseții chiar nu-i pasă  iubito ce prăpastie divină i-a căzut soarele-n plasă și-acum ea îmi dă lumină  Iubito ce prăpastiedivină ca un mort sufletu-i rece toate trec toate-or să vină moartea însă nu mai trece Ca un mort sufletu-i rece i-a căzut soarele-n plasă razele-i sunt tot mai sece frumuseții chiar nu-i pasă  Ce prăpastie iubito divină între rai noapte și vină Costel Zăgan, CEZEISME II

VIAȚA CA O REDUTĂ

Futu-i mama ei de viață de ce naiba m-am născut dacă mor de dimineață ca soarele sus pe scut De ce naiba m-am născut ca să merg  pe drumul drept Doamne și ca un făcut nu-ș pe cine mai aștept Ca să merg pe drumul drept  mor poftim de dimineață când mă bat cu stele-n piept futu-i mama ei de viață De ce naiba m-am născut cu sufletul surdo-mut Costel Zăgan, CEZEISME II

REVOLTA FEMEILOR

Nu mai vrem bărbați cu ora toate ne-am cam săturat și o spunem tuturora că-i nevoie de bărbat Poate ne-am cam săturat și-o strigăm în gura mare o să facem stat în stat căci ni-i dor de-o alinare Și-o strigăm în gura mare și o spunem tuturora fraților n-aveți scăpare nu mai vrem bărbați cu ora Toate ne-am cam săturat de naveta masă-pat Costel Zăgan, CEZEISME II

Definiția muzicii (citate despre muzică)

Muzica este un grai în care se oglindesc, fără putință de prefăcătorie, însușirile psihice ale omului şi popoarelor. George Enescu Muzica este legătura directă a omului cu Dumnezeu. Inayat Khan Muzica este vibrația iubirii pe înțelesul fiecărei inimi. Ioan Gyuri Pascu Muzica este o formă de comunicare universală. Eugen Doga Muzica este o armonie agreabilă în onoarea lui Dumnezeu şi desfătarea permisă sufletului. Johann Sebastian Bach Muzica este o artă sublimă. Richard Strauss Muzica este graiul sufletului. Ea stârnește în noi, nu instinctele, ci gândurile cele mai profunde. Ludwig van Beethoven Muzica este pentru suflet la fel cum exercițiul fizic e pentru trup. Platon Muzica mea este respirația sufletului meu. Franz Liszt Muzica e simbolul armoniei în viață, al acordului desăvârșit. George Enescu Muzica este limba universală a omenirii, prin care sentimentele omenești pot fi comunicate, în același mod, în toate inimile. Franz Liszt Muzica este o revelație mai înaltă dec

LINGOURI DE NORI

Sunt cel mai fericit român al momentului Şi ca orice locuitor confortabil al patriei sale Am o groază de bănci pe cap Că probabil Dumnezeu ar putea Să mă transfere anticipat în cer Fără nicio problemă Doar pe lună plină Mai simt Elveţia furnicându-mi pielea Pentru o nouă tranzacţie De versuri geniale Moarte cât mai eşti a mea Hai şi pe astea ia-le Costel Zăgan , Ode gingaşe

PARADIS ÎN DOI

Iarăși sunt bolnav de tine dragostea m-a răsturnat înger parc-aș fi și-mi vine drac să fiu și nu bărbat Dragostea te-a răsturnat și te văd cu ochi de stele totu-mi pare minunat ești minunea nopții mele Eu te văd cu ochi de stele înger parc-ai fi și-mi vine brusc să fiu expert în rele sunt bolnav iarăși de tine Dragostea ne-a răsturnat și-s un înger de bărbat Costel Zăgan, CEZEISME II

CEZEISMUL LUNII NOIEMBRIE: PHOENIX ÎNDRĂGOSTIT

Nu sunt cenușă încă ard sinucigaș de cursă lungă am flăcări la uscat pe gard și-un rug mai mic atât în pungă Sinucigaș de cursă lungă îmi zic hai moarte dragă o viață poate-o să-ți ajungă să fii și tu odată-ntreagă Îmi zic hai moarte dragă mai lasă-mi focul sus pr gard și lumea poate-o să-țeleagă nu sunt cenușă totuși ard Sinucigaș de cursă lungă biet rug îndrăgostit de umbră Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

Amicului meu turnătorul de Costel Zăgan

Amicului meu turnătorul de Costel Zăgan : Noi iubeam acelaşi lucru/noi iubeam aceeaşi ţară/cine-i frunză cine mugur/înăuntru sau pe-afară/Noi iubeam aceeaşi ţară/însă eu eram vai altul/când te făceam de ocară/şi făceam prin casă blatul/Eu eram mereu vai altul/ba o frunză ba un mugur/din a...

INVENTEME DUMINICALE

 * Adevărul îmi linge rănile: minciuna poate fi mândră! * Babele inculturii tricotează mațele spiritului: vai de cine ajunge în stomacul lor infernal! * Omul este singurul animal care-L vânează pe Creatorul său.    Costel Zăgan, INVENTEME

Citat Costel Zagan, Tema Poezie: DOINĂ MUTĂ Vom supravieţui chiar dacă nu vă...

Citat Costel Zagan, Tema Poezie: DOINĂ MUTĂ Vom supravieţui chiar dacă nu vă... : Citat de Costel Zagan despre poezie: DOINĂ MUTĂ Vom supravieţui chiar dacă nu vă convine-această placă Tectonică deasupra sunt Carpaţii şi Dunărea şi Marea domnilor şi fraţii Toţi şi toate rană...

PEDEAPSA LUI TARTUFE, de ARTHUR RIMBAUD

Le châtiment de Tartufe Tisonnant, tisonnant son cœur amoureux sous Sa chaste robe noire, heureux, la main gantée, Un jour qu'il s'en allait, effroyablement doux, Jaune, bavant la foi de sa bouche édentée,   Un jour qu'il s'en allait, « Oremus », – un Méchant Le prit rudement par son oreille benoîte Et lui jeta des mots affreux, en arrachant Sa chaste robe noire autour de sa peau moite !   Châtiment !... Ses habits étaient déboutonnés, Et le long chapelet des péchés pardonnés S'égrenant dans son cœur, Saint Tartufe était pâle !...   Donc, il se confessait, priait, avec un râle ! L'homme se contenta d'emporter ses rabats... – Peuh ! Tartufe était nu du haut jusques en bas !   Pedeapsa lui Tartufe Căci scăpărând din inima rănită De dragoste,-ntuneric și cenușă, Doar noaptea îi mai este lui iubită: Ca să-i trântească-n față câte-o ușă.   ”Oremus”-un om numai cu nume, Brusc se spânzură de-a

PEDEAPSA LUI TARTUFE, de ARTHUR RIMBAUD

Căci scăpărând din inima rănită De dragoste,-ntuneric și cenușă, Doar noaptea îi mai este lui iubită: Ca să-i izbească-n față câte-o ușă.  ”Oremus”-un om numai cu nume, Brusc se spânzură de-a lui ureche Și-și rupese haina, arătând la lume Ce goală-i stirpea omului  cea veche! Ci sfântu-i sfânt și-n pielea goală- Păcat de ochi însă și inimă - rănite, Mătănii- lacrimile ce-i cad în poală! Și hainele ce mereu îl duc vai în ispite! Dar nu înjură Tartufe, ci singur și gol, Prinse a-și da, domnilor, la pas, ocol. Poezii, 1871, traducere imaginară de Costel Zăgan

FALS TRATAT DE TOAMNĂ

Iubitei mele-i place toamna  și eu o cred căci ea surâde  și parcă iar își lasă geana  tăcerea ce-am să-i fiu gâde  Și eu o cred căci ea surâde  iubita mea Doamne-i tăcerea  s-o transcriu în pagini hâde  pe buze când își lasă mierea  Iubita mea Doamne-i tăcerea  un nor își lasă parcă geana  iar eu încep de jos căderea  iubitei mele-i place toamna  Și eu o cred căci ea surâde  trecând de toate o în pilde  Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA ÎNDEPĂRTĂRII

Depărtarea nu salvează totul Doar o anumită perspectivă îți strânge inima ca într-un clește A fi tânăr încă nu-i o amintire Deși toate lucru rile se deplasează în mare grabă spre trecut Lă sându-te singur în balta prezentului Băi de nămol te prăjești la soarele cel negru al melancoliei emi nesciene Însă toți inclusiv cititorii știu că nu se mai  poate Tu te mândrești că arăți ca un drac și jumă tate înger Și unul din doi zboară Iar tu n-ai habar  care Și te târăști mai departe spre viitor Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA AMINTIRII DESPRE VIITOR

În ochii amintirii mi-am văzut și viitorul Dezastru total război cu toată lumea Ră nit pe toate fronturile Răni din cap până-n picioare Singura scăpare copilăria Însă ea-i deja înregistrată cu acte în regulă nu glumă la obiecte pierdute pentru totdeauna Doamne Doamne Îndepărtează viitorul de  la gura mea Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

POEM AMBULATORIU

 Taxa pentru amintire pentru naștere și moarte că nu ți-ai ieșit din fire și-ai ajuns totuși departe Între naștere și moarte n-ai ce face chiar trăiești de aproape ce departe pari un înger din povești N-ai ce face chiar trăiești dar nu ți-ai ieșit din fire dincolo zău de ferești taxa-i pentru amintire Pentru naștere și moarte o tăcere mai departe Costel Zăgan, CEZEISME II

VOCALELE MELE

Am pierdut luni o vocală nu e moft zău de poet este cea care mă scoală primul A ce nu-l regret Nu e moft zău de poet mă și bâlbâi câteodată Ă să zicem e perfect doar că seamănă c-o fată Mă și bâlbâi câteodată Â și E și O și U și tu marțea asta-i fermecată miercuri între da și nu   Joi urmează să găsești o consoană la ferești Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA ULTIMULUI TREN

Câte lucruri Doamne mă-nconjoară și habar n-am dacă îmi folosește vreunul la ceva hai dragoste spune-mi totul despre lume despre sufletul meu in(di)vizibil de când mă tot pregă tesc să-l vizitez am învățat câte ceva despre paradisul pierdut despre inima ce stă la pândă în pieptul întunericului despre moartea care mi-a citit toate mesajele de pe cotoarele aripilor hai pe locuri fiți gata FOOOC Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND,2014

VÂNĂTORESELE DE PĂDUCHI, de ARTHUR RIMBAUD

Copil încoronat cu lauri de foc- Așteaptă viespile de aur; Surorile din trecut își fac loc, Și vin, coridă fără taur! De saltă copilul din copilărie, Dar florile cad secerate; Și totul cade, vai, fir-ar să fie, Și cine, totuși, nu mai cade? Or fi deci îngeri cele două? Aripi dacă au, însă cu ghimpi- Din cuvinte parcă iese rouă- Dar buzele pe ce le schimbi? Numai mâinile abia l-ating Când genele uite coboară; Și pielea-ți pare, zău, un ring- Însă păduchii n-au hotară! Lenea urcă, totuși, ca un vin: Armonia pare dusă în delir; Ce copil de daruri, iată, plin-  Cu ochii mari, o, cât un cimitir! Traducere imaginară de Costel Zăgan

EGAL CU NIMENI ȘI NIMIC

Toate-n viață au măsură dacă vrei sau dacă poți ia-o calm pe scurtătură ca să-i depășești pe toți Dacă vrei sau dacă poți ești sculat cu viața-n cap doar visând pe patru roți ai să-ți treci viața la trap Te-ai sculat cu viața-n cap dar luând-o pe scurtătură toate-n viață asta-încap însă toate au măsură Dacă vrei sau dacă poți poți fi unul dar nu toți toți Costel Zăgan, CEZEISME II

DOINĂ DE NOAPTE ȘI FOC

Mult prea dulce și amară doina plânge la vioară eu îmi scriu vai foc cu foc doina mea fără noroc Și scriu verde de cerneală cine-n zori oare mă scoală să nu izbucnesc în plâns scriu din zori până la prânz Doamne oare ce-i cu mine că mi-e rău dacă mi-e bine dacă-n foc mă perpelesc doar de dorul românesc Lumea plânge că-i minune ce-a văzut nu poate spune Costel Zăgan, CEZEISME II

SFATUL MEDICULUI

Stai în banca dumitale măi profesore dragă căci se duc toate la vale (și nici țara nu-i întreagă) Măi profesore dragă parcă-ai fi din alt veac nici istoria nu-i să tragă turta la omul sărac Parcă-ai fi din alt veac se duc toate vai la vale doar prostia n-are leac stai în banca dumitale Măi profesore dragă  învață vaca să ragă Costel Zăgan, CEZEISME II

VOCALE, de ARTHUR RIMBAUD

A negru, E alb, I roșu, U verde, O cer-geneze cu efect întârziat: A triunghi fatal, cine-l mai vede Află unde dispare orice bărbat. Golf de umbră, E, vinovat cord, Lăncii de gheață, rege alb și dur; I roz, sânge scuipat de-un mort- Mânie, de unde oare am să te fur? U, ciclu, sfântă vibrație marină, Liniște a mieilor pierduți în iarbă- Ce alchimie frunte ți-o imprimă? Rămână O, tăcerea ce întreabă; Cuvântul - fulger mă străbate Cu stele, îngeri și singurătate. Arthur Rimbaud, Poezii (1871), traducere imaginară de Costel Zăgan

TRUPUL DOAMNE MI-A ÎNNEBUNIT

A plecat mâna de-acasă piciorul e-n deplasare nasului însă nu-i pasă conștiința nu mă doare Piciorul e-n deplasare o ureche nu m-aude simțurile toate-s călare patimile toate-s ude O ureche nu m-aude limba tace-n altă limbă umbra iarăși se ascunde fața zilnic mi se schimbă Sufletului însă nu-i pasă că nici el nu dă pe-acasă Costel Zăgan, CEZEISME II

POETUL SĂPTĂMÂNII: ARTHUR RIMBAUD

 CE ANOTIMPURI, CE CASTELE Ce anotimpuri, ce castele Ce mândrulițe zac în ele! Ce anotimpuri, ce castele! Și ce student cu studii grele Mai dă examen la belele! Trăiască Ea, beleaua mea, Mai faină decât orice stea! Să n-o doresc, zău, nu pot- Căci pentru mine: Ea e tot! O vrajă, da, ce s-a-ntrupat- Și pentru Ea, eu sunt bărbat. Ce? Nu-nțelegi fără cuvinte? Privește, deci,  și ia aminte: Ce anotimpuri, ce castele! Nefericirea, uite-o, cheamă! Hai, spune-i și tu: ma-mă! De-acasă, vai, eu n-oi pleca Decât cu moartea-alăturea!  Ce anotimpuri, ce castele! Arthur Rimbaud, ULTIMELE VERSURI, traducere imaginară de Costel Zăgan

O NOAPTE GENIALĂ

Întunericul n-așteaptă noaptea însă e a mea te iubesc este o treaptă mă iubești este o stea Noaptea însă e a mea hai s-o dăm de-a dura Dacă vrei eu aș putea luna s-o probez cu gura Hai s-o dăm de-a dura te iubesc este o treaptă și-o să dăm altora ura întunericul n-așteaptă Noaptea însă e a noastră eu maestru tu măiastră Costel Zăgan, CEZEISME II

DRĂCOICA, de ARTHUR RIMBAUD

Într-o sufragerie-ntunecoasă, Cu miros de fructe și vopsea, Mâncarea belgiană de pe masă, S-o halesc, pe mine m-aștepta. Mâncând, preatăcut și fericit, Bucătăria ca un ceas se-aude- Și-o slujnică, vă zic, fatal cuțit, Îmi taie calea cu buci rotunde. Numai degetul de pe obrazul Catifelat ca piersica, ce ghiduș, Făcea toți banii și tot hazul! Parcă-mi șoptea: acuș-acuș! Apoi, tot ea: ”Hei, Scaramouche, Dă-te încoa, să-mi schimbi macazul!”  Arthur Rimbaud, POEZII, traducere imaginară de Costel Zăgan

CEA DINTÂI SEARĂ, de ARTHUR RIMBAUD

- Era nespus de dezbrăcată Copacii totuși n-o vedeau, Însă ar fi vrut să știe: o fată De ce nu fuge de Bau-Bau? Ci scaunul scotea scântei, Când trupul gol îl atingea- Boboc de jar, între femei, Călca piciorul, vai, o stea! - Priveam, de ceară parcă, O mică rază, iată, în tufiș-  Noaptea era și ea o barcă, Chiar printre stele: pâș-pâș! - Îngenunchiat, zău, la piciorul Ce-n mână parcă îmi vorbea, Simțeam cutremurat că dorul Mă duce-n hățuri: hăis și cea! - Picioarele ca două aripi îs, Și pieptul ți-l ating în joacă, Când totul pare iată un surâs Dumnezeu n-ar vrea să tacă! De gheață și sărut, ea arde- Și ochii se închid de dulce O lacrimă ai vrea, bărbate, Un pat, iubirea să se culce. Iubito, ce-aș putea să fac? Umbra raiului-i pe sânii tăi! Am aruncat pielea de drac Și te mângâi, iată, cu văpăi! ...Era de toate dezbrăcată, Copacii parcă n-o vedeau- Însă-ar fi vrut să știe: o fată De ce nu fuge de Bau-Bau? A

Halucinaţie de Costel Zăgan

Halucinaţie de Costel Zăgan : Ce milă mi-e de cei bogaţi/pot fi orice dar nu bărbaţi/căci şi bărbatul nu e oare/decât un fel de înscenare/Că pân-la urmă n-oi fi eu /un fel de miel ce se dă leu/în lumea asta ordinară/ce mă invită doar afară/Mânca-ţi-aş viaţa de român/păi măi ţi...

DOINA POETULUI DE IERI DE AZI ȘI DE MÂINE

Bate vântul prin ogradă DNA-ul ce să vadă că poetu-n mintea lui este dat vai dracului Prin urmare avansați de la mare la Carpați c-are Stânca Gibraltar domnilor în buzunar Și la CEC păi milioane de ioni și de ioane treaba este complicată n-a-nceput acum odată Astăzi cică doar urmează să-l dați dracului în pază Costel Zăgan, CEZEISME II

POEZIA UNUI MANIHEISM ASCUNS

E aproape un an de când, trecând prin faţă pe la „Prolibris”, pe acolo pe unde, de câte ori am drum, îmi arunc ochii în vitrina destul de generoasă cu scriitorii botoşăneni, văd această carte specială scrisă de Costel Zăgan („Erezii second hand”, Editura „Axa”, 2014, prefaţă de Florentina Toniţă). Era singură şi parcă puţin jenată de compania celorlalte, ceea ce nu era cazul având în vederea  hiperdensitatea de idei şi gânduri care domină poemele.. Probabil că autorul îi transmisese din psihologia sa în sensul enunţat de prefaţatoare: „…nu denotă o autoexcludere a poetului din piaţa literară, ci mai degrabă o amânare a mărturisirii livreşti (stricto sensu)”.   Am luat-o şi am trecut-o în „standby”. I-a venit rândul. Titlul este un pic derutant. Spun aceasta fiindcă nu este vorba despre „erezie” în sensul ştiut de noi, acela cu trimiteri la neconformităţi cu linia dogmatică impusă de conducerea oficială a vreunui cler. Sesizăm alte păreri, alte interpretări, chia

ARIPILE CĂDERII

Dragostea stă să înceapă sar scântei chiar și din apă ți-e sete Doamne și nu ai mânca îngeri și tu Ești bolnav parcă n-ai fi te-ai juca făcând copii ziua nu-ți găsești iar locul noaptea te-nvelești cu focul De jăratic patul doare dar e-nconjurat de mare valuri bat în patul tău nu-i furtună-ți pare rău Tot ce-atingi devine stea n-o fi oare dragostea Costel Zăgan , CEZEISME II

START POET

Și-acum altă nebunie nu muncește cică scrie zi ce naiba ești bărbat doar atât ai învățat Scârța sus și scârța jos ai din asta vreun folos ies dolari ies euro viața ta zi încotro Român vai ce naiba zici Harap Alb printre furnici arătare din povești poet ieri azi ce mai ești Toți cu graba la-njurat poet mda dar nu bărbat  Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA RAȚIUNII CA LUX

Iată și omul acest animal plurisocial Cum se mai gudură pe lângă Dumnezeu Fără să-i pe se deloc de aproapele său de pretutindeni Nu contează de unde când și cum îi tot dă înainte cu existența cu plurizistența cu omnizistența Fără niciun simț al valorilor personale Totul pentru celălalt pardon pentru ceilalți Nimic pentru ziua de mâine Azi avem la  pachet geneza potopul și apocalipsa promoțional Dumnezeu singurul perpetuum mobile din Univers se plimbă ortografic între cauza primă și efectul de ocazie Amin și Doamne ajută Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

ANGEL OF SNOW - lyrics Costel Zăgan