Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2015

ROMÂNIA PE ÎNȚELESUL TUTUROR

O bucată de Brâncuşi recit infinit Arghezi ce să faci cu interpuşi capra îşi visează iezii Recit infinit Arghezi cloşcă fără pui de aur într-o Rusie-a amiezii soarele parcă-i un taur Cloşcă fără pui de aur ce să faci cu interpuşi când n-ai o tristeţe faur şi-o bucată de Brâncuşi Recit infinit Arghezi într-o clipă a amiezii Costel Zăgan, CEZEISME II

ÎMPREUNĂ SUNTEM ÎNTÂI DECEMBRIE

Câmpia Libertății înflorește cad amintirile ca niște fulgi natura simte iată românește din cer când stele parcă smulgi Cad amintirile ca niște fulgi Unirea Națiunea a făcut-o și toți copacii înalță parcă rugi  să nu-i zici limbii tale muto Unirea Națiunea a făcut-o natura simte iată românește lumii întregi i-ai spune muto însă Câmpia Libertății înflorește Cad amintirile ca niște fulgi din carne cântece când smulgi Costel Zăgan, CEZEISME II

CELUI MAI MARE PROST INTERGALACTIC

Sunt ultimul poet din lume te las pe tine mangafauă mică să dai prostiei al tău nume nivelul broaștei te obligă Te las pe tine mangafauă mică să te atingi sublim de absolut să vezi nivelul meu cum se ridică când îmi servești rebut după rebut Să te atingi sublim de absolut când dai prostiei al tău nume cotind din viitor iar spre trecut sunt ultimul poet din lume Te las pe tine mangafauă mică să vezi cum poezia mă ridică Costel Zăgan, CEZEISME II

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

De Ziua Națională a României, site-ul „Însemne culturale” și-a adunat aproape toată lirica patriotică într-un E-book emoționant. Felicitări autorilor care au arătat că le pasă de această țară, de acest popor, de limbă și de simbolurile neamului! La mulți ani, România! La mulți ani, români! „Flamură de cuvânt” – antologie de poezie patriotică (carte digitală) Frigul din Ziua Naţională Nu sunt dintre acei orgolioşi ce-şi fac un lung şi stufos arbore genealogic până când ajung să-şi justifice de pe proţăp… INSEMNECULTURALE.NING.COM Î

LIBERTATEA NU-I O SĂRBĂTOARE

De Ziua Ta n-aș vrea să mor de Ziua Ta vreau să trăiesc orice român mai are-un dor acesta-i neamul românesc De Ziua Ta vreau să trăiesc o nimeni nu aș vrea să moară să mori ajuns-a prea firesc vreau să mă nasc a doua oară Ci nimeni nu aș vrea să moară orice român mai are-un dor și Doamne-Ți spun a câta oară de Ziua Ta nu vreau să mor De Ziua Ta vreau să trăiesc în raiul nostru românesc Costel Zăgan , CEZEISME II 

DRAGII MEI INAMICI

Zi și noapte visez cum să-i pun la punct și virgulă Indiferent de sex sau alte aran jamente florale Îi recitesc din scoarță-n scoarță Fără milă Ieri de pildă unii se în torceau din posteritate pur și simplu pe jos Vers după vers Operă după capodope ră Domnilor de când sunt n-am văzut minu ne mai mare Părea că se întoarce paradisul pe pământ Că Dumnezeu s-a rătăcit printre poemele mele de dragoste și ură Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II 

AUTOPORTRET ÎNTR-O RANĂ DESCHISĂ

Iar când dă să drămuiască timpul le cam ia din toate de pildă eu port o mască pe care nimeni nu poate Timpul le cam ia din toate și din bune și din rele eu aș vrea cerul pe roate să mă ducă pân-la stele Și cu bune și cu rele de pildă cât port o mască cine-mi zboară pe sub piele când ar vrea să drămuiască Timpul îmi cam ia din toate și din bune și din rele Costel Zăgan, CEZEISME II

PLENARĂ ÎNTR-O DUNGĂ

Dragi tovarăși și tovărășoaice cât mai rezistați încă pe buk dezbrăcând sau nu pufoaice știe frunza cea de nuc Cât mai rezistați încă pe buk eu sunt ăl mai nalfabet unde naiba să mă duc dacă nu-s decât poet Eu sunt ăl mai nalfabet dezbrăcând sau nu pufoaice merg nainte sau napoi încet dragi tovarăși și tovărășoaice Cât înaintați încă pe net eu oi merge îndărăt Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIA DEȘTEPTĂRII

Moartea se zbate între două poeme de dragoste Să ajungă la mal unde va nu contează Celelalte lucruri în să nu tac Plâng în hohote în toate di recțiile Moartea mă citește printre rân duri Eu mor Tu mori El moare Ea se înalță la ceruri cu noi de mână Prin cră pătura unui clopot se zărește Dumnezeu Se pare că a obosit de când ne așteaptă Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

COMUNICAREA

De ce trebuie să comunicam cu ceilalți De ce trebuie sa comunicam cu ceilalti?. Dialogul este puntea dintre trecut şi viitor. Costel Zăgan. In ce situatii putem comunica? Noi putem comunica prin urmatoarele situati : prin telefon,prin scrisori,prin meil .

UN TEI DEGEABA

Și unde-s verile de altădată cu iubite răsturnate-n lan luna răsărind precum o fată în brațe vânjoase de golan Ay iubite răsturnate-n lan fără frică vai de Dumnezeu să mă dau pe mine peste plan timpul este însă tot mai greu Fără frică vai de Dumnezeu luna răsărind precum o fată vai de chica mea de derbedeu dar unde-s verile de altădată Cu iubite răsturnate-n lan și tăceri aprinse de alean Costel Zăgan, CEZEISME II

FOTOINVENTEME

Controversat şi hulit, ca şi fiul risipitor, sufletul se întoarce acasă: desculţ şi cu mâinile arse de stele. Căzătoare! -Costel Zăgan- S-MEDIA-CACHE-AK0.PINIMG.COM

IGENIZARE

Am întins pielea pe gard Doamne-au prăfuit-o anii am s-o scutur am s-o ard ca să facă iar toți banii Doamne-au prăfuit-o anii fetele trecând în zbor c-un cuțit chiar și golanii mi-au lăsat fulgerul lor Fetele trecând în zbor am s-o scutur am s-o ard și când mă apucă-un dor să-mi întind pielea pe gard Ca s-o scutur de toți anii care m-au furat sărmanii Costel Zăgan,   CEZEISME II

FRONT INTERIOR

Moartea ca și poezia invadat-a România una dintre ele însă are mereu fața plânsă Doamne oare ce să fac cu moartea nu mă împac poezia plânge-ntruna și-ar stârni iarăși furtuna  Capul perna ce-i de piatră luna-n ceruri parcă latră tăcerea-i de cremene lacrimi scapără gemene Poezie măcar tu lasă-n pace sufletu Costel Zăgan, CEZEISME II

Franta mon amour C Z Far Away Julia Sheer ft

FOTOCEZEISM: AMANTUL MORȚII

Afrodisiac literar - (poezia erotica) AMANTUL MORȚII Noaptea asta am să mor sinucidere prin înflorire fir-aș Doamne bun actor să joc moartea în neștire Sinucidere prin înflorire toată lumea joacă teatru și ca să nu-mi ies din fire despic firul vieții-n patru Toată lumea joacă teatru fir-aș Doamne bun actor tu ești eu iar eu sunt altul noaptea asta am să mor Sinucidere prin înflorire dragostea să mă respire Costel Zăgan, CEZEISME II

POETUL ZILEI : MIRCEA DINESCU

Poetul român al zilei (11 noiembrie) LA MULȚI ANI ! Mircea Dinescu (1950), poet, scriitor, publicist și om de afaceri; premii și distincții: Premiul Herder pentru literatură, Premiul Internațional „Central European Time”- Budapesta, Premiul Internațional de Poezie- Rotterdam, de trei ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie, Premiul Academiei Române pentru literatură, Ordinul național Steaua României în grad de comandor.

AGONIE EGO

Zău m-am săturat de mine viața asta-i un coșmar să o schimb mi-e prea rușine oricum totu-i în zadar Viața asta-i un coșmar Doamne oi-fi protagonistul ce să spun nu am habar eu prea veselul prea tristul Doamne-oi fi protagonistul să mă schimb mi-e prea rușine ciocârlia-i flautistul când m-am săturat de mine Viața asta-i un coșmar aș visa-o tot mai rar Costel Zăgan, CEZEISMEII

ROZA VÂNTURILOR NEBUNE

Cum nu mai încap de cer vreau un semafor pe frunte căci femeia-i un mister mai înalt decât un munte Vreau un semafor pe frunte să opresc ceața de plângeri când o caut pe niciunde răsfoind cartea cu îngeri Să opresc ceața de plângeri căci femeia-un mister de-aia chiar de soare sânger și nu mai încap sub cer Vreau un semafor pe frunte ca să știu mintea pe unde-i Costel Zăgan, CEZEISMEII

LA SCĂLDAT

Tandrețe câmp de bătaie ești Oceanul Înghețat însă iată-un foc de paie poate este mai bărbat Dar Oceanul Înghețat se aprinde vai c-un țurțur două lemne am frecat și poftim au dat în muguri Ay că te aprind c-un țurțur însă vrei un foc de paie o ninsoare am să-ți scutur tandrețe câmp de bătaie În Oceanul Înghețat o să mergem la scăldat Costel Zăgan, CEZEISME II

AMANTUL MORȚII

Noaptea asta am să mor sinucidere prin înflorire fir-aș Doamne bun actor să joc moartea în neștire Sinucidere prin înflorire toată lumea joacă teatru și ca să nu-mi ies din fire despic firul vieții-n patru Toată lumea joacă teatru fir-aș Doamne bun actor tu ești eu iar eu sunt altul noaptea asta am să mor Sinucidere prin înflorire dragostea să mă respire Costel Zăgan, CEZEISME II

CREZUL UNUI POET ROMÂN

Cred în poporul român cred în Limba Românească Dumnezeu este stăpân slava Lui de-a pururi crească Cred în Limba Românească cred în gura cea de rai sufletul nu poartă zău mască dar strigă Stambulul vai Cred în gura cea de rai Dumnezeu este stăpân hai române cât mai stai eu cred în poporul român Cred în Limba Românească și las fapta să vorbească Costel Zăgan, CEZEISME II

CRUCEA REVOLTEI

Lumea asta e nebună însă alta nu mai am o să-i cânt și eu în strună pui de cuc arzând pe ram Alta însă nu mai am lumea asta dă în clocot și ca ea întregul neam o tăcere-i vai de clopot Lumea asta dă în clocot o să-i cânt și eu în strună dincolo de-al nopții ropot lumea asta nu-i nebună Dar cum alta nu mai am mă voi răstigni ca neam Costel Zăgan, CEZEISME II

LITERATURĂ DE URGENȚĂ

Scriu că nu mai am cuvinte scriu m-am săturat să tac stele ies vai  din morminte dansează pești în copac Zău m-am săturat să tac să dau mâna cu prostia rămânând acum un veac vai taman în România Să dau mâna cu prostia stele ies iar din morminte și m-apucă nebunia scriu că nu mai am cuvinte Scriu m-am săturat să tac în pustiul geto-dac Costel Zăgan, CEZEISME II

EREZIE CU MANTAUA LUI GOGOL

Akaki Akakievici și-a uitat mantaua în cuierul singurătății Rămânând par că  rege în piele goală Dar ce rege  domnilor ce rege se ascundea sub făp tura lui anonimă și celebră în același  timp Să lăsăm totuși lucrurile în pielea goală Căci din gol ne-am născut și-n gol ne vom întoarce Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

DOINĂ DE (S)PUS LA RANĂ

Pe meleaguri geto-dace viitorul s-ar întoarce Că ne-a invadat trecutul și ne duce surdo-mutul Nimeni zău nu înțelege patria e făr-de-lege Patrioții toți ne fură și din mână și din gură Pâinea este vai nocturnă și ne mână ca pe-o turmă Hăis și cea carul cu boi plin de toate și nevoi Doamne zău ne-am săturat și femeie și bărbat Fiind mereu cică pereche alergăm ca dați în streche Și facem naveta zău din spital iar la bulău Și de-acolo-n cimitir pensie de trandafir Numai spinii ne-au rămas și vorbirea fără glas Costel Zăgan, DOINE DE(S)PUS LA RANĂ

MOARTEA RESUSCITEAZĂ ROMÂNIA

Moartea vine prea devreme niciodată nu te-ntreabă dacă pentru ea ai vreme să te muți colea sub iarbă Niciodată nu te-ntreabă ce-ai făcut cu tine totuși în suc propriu o să fiarbă ca un lan Doamne de lotuși Ce-ai făcut cu tine totuși dacă pentru ea ai vreme de pe Nil pe Gange Trotuș moartea vine prea devreme Niciodată nu te-ntreabă înger dacă ești sau iarbă Costel Zăgan, CEZEISME II

CAPCANA LITERATURII

Mantaua este o capcană fantoma lui Gogol o-mbracă la piață-ai cumpărat o rană plutești în cer ca într-o barcă Fantoma lui Gogol se-mbracă fantoma ta nu prea există și firmamentul atârnat de-o cracă face-o impresie prea tristă Fantoma ta nu prea există la piață-am cumpărat o rană să-mi pară lumea optimistă mantaua este o capcană Fantoma lui Gogol te-mbracă pornind prin lume numai dacă Costel Zăgan, CEZEISME II