În apărarea lui Eminescu
Trist cartofor, tu, monument de ură,
Satyr drapat în giulgiu vişiniu,
Cum vii să faci tu ordine-n cultură?
Mai bine-ai vinde nasturi şi rachiu!
Mici echiMOZE-S ochii tăi de fiară,
Rânjesti ca râia, hâd, cu colţii răi...
Mefiboşet gângav şi fără ţară,
Răufacator eşti tu, cu toţi ai tăi!
Nu îţi lipsea nimic, aveai de toate,
Stăteai pe ROZE-N caldul tău bârlog,
Şi totuşi, te mânca în fund şi-n coate
Şi ai sărit la creastă, pintenog,
Să răstigneşti o nouă sanctitate
La care eu, de-un secol, mă tot rog...
Satyr drapat în giulgiu vişiniu,
Cum vii să faci tu ordine-n cultură?
Mai bine-ai vinde nasturi şi rachiu!
Mici echiMOZE-S ochii tăi de fiară,
Rânjesti ca râia, hâd, cu colţii răi...
Mefiboşet gângav şi fără ţară,
Răufacator eşti tu, cu toţi ai tăi!
Nu îţi lipsea nimic, aveai de toate,
Stăteai pe ROZE-N caldul tău bârlog,
Şi totuşi, te mânca în fund şi-n coate
Şi ai sărit la creastă, pintenog,
Să răstigneşti o nouă sanctitate
La care eu, de-un secol, mă tot rog...
NOTĂ: Poezia pamflet, scrisă la începutul anilor '80, ca răspuns la injuriile rabinului Moses Rosen la adresa lui Eminescu - acesta făcându-l pe marele poet fascist, legionar, pornograf, sifilitic - a trezit reacţii în presa internaţională prin publicaţiile "Washington Post" şi "Paris Match". Ca urmare, Vadim a fost interzis iar cartea "Saturnalii" i-a fost retrasă din librării şi dată la topit. Au existat atunci doar trei voci, în România, care să reacţioneze la blasfemiile abuzivului rabin: Pompiliu Marcea, Al. Oprea şi Vadim Tudor, cu sprijinul lui Eugen Barbu şi al lui Iosif Constantin Drăgan. Restul intelectualilor au tăcut mâlc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu