miercuri, 30 septembrie 2015

OCHELARI ROZ POSTUM


Cine de-a baba-oarba
cu destinul meu se joacă
pârjolind cu lacrimi iarba
cărui foc semăn la moacă

Cu destinul meu se joacă
cel urât ori cel frumos
cine-mi pune stele-n troacă
firmamentul preș pe jos

Cel urât ori cel frumos
pârjolind cu lacrimi iarba
ochii mei sunt sus ori jos
cine de-a baba-oarba

Cu destinul meu se joacă
lăsându-mi moartea săracă

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008


-
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

INSTIGARE LA DOR

  Iubito numai tu știi cum se dezbracă oglinda lacrimă după lacrimă Costel Zăgan , POEME INFRACŢIONALE , 1995 Toate reacţiile: 1 Costel Zăgan

  • INCERTITUDINEA ZILEI
    Ca orice drog Poezia te transformă în sclavul cititorilor Oamenii normali sunt analfabeţi Poţi însă să ştii ...
  • ERASMUS - ELOGIUL NEBUNIEI (1508)
     *** Răul nu este rău pentru cel ce nu-l simte. *** Științele s-au strecurat prin urmare dimpreună cu celelalte nenorociri. *** Zeilor le pl...
  • ZIUA GOLGOTEI
     Kilometrul dacă-i antic nu mai este kilometru când la poezie-s paznic nu-s Pavel nu-s Petru Nu mai este kilometrul care-a fost totuși odată...