De-o veșnicie nu mai plouă
seceta trece ca un lanț
trăgând doar petice de rouă
din cerul răstignit în șanț
Seceta trece ca un lanț
scoțând stele și nimicuri
stafiile se prind în danț
cad îngerii ca niște picuri
Scoțând stele și nimicuri
trăgând petice de rouă
moartea ne trimite plicuri
de-o veșnicie nu mai plouă
Seceta trece ca un lanț
trăgând stele și amanți
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu