În pădurea ta virgină
doar izvoare de lumină
Între sâni o trecătoare
râde vai numai la soare
Iar buricul parcă-i luna
dac-o face pe-a nebuna
Firmamentul plin de stele
te furnică vai pe sub piele
Îngerii roiesc ca dracii
ca să-ţi vadă şi ei cracii
Şi mă tem că Dumnezeu
te iubeşte-n locul meu
Şi-s gelos dragă pe mine
când îţi înfloresc suspine
Costel Zăgan, ODE GINGAŞE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu