miercuri, 17 decembrie 2014

SIMULATORUL TĂCERII



Poetul face economie de nefiintă
ca un nufăr răsare sufletul său
noaptea i-ascunde soapta adancului
părerea de bine părerile de rău

Anihilarea eului iată poemul
ultima fericire vai cum doare
lacrima cade-n prăpastia cuvantului
dar lumina ei greutate nu are

poezie de Costel Zăgan din Caiete botosănene (aprilie 1985)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ULTIMUL EXPRES

 Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat! Costel Zăgan