marți, 22 iulie 2014

EREZIA TELEGRAMEI

Frumuseţea-i atunci când adevărul visează
Iar fetele mari plutesc în propriul lor suc pri
măvăratic Prospeţime şi răcoare pe toate lun
gimile de undă Verdele crud se regăseşte la
fiecare colţ de stradă Pe marginea acoperişu
lui cerul este gata de lansare La o distanţă
apreciabilă cu ochiul liber Munţii hohotesc
printre prăpăstii Derutând o bună bucată
de vreme proximul peisaj în doi şi ceva
Doamne ce-i cu junghiul ăsta împotriva
singurătăţii Oricum nici poeţii n-o trec cu
vederea Aşa că mai postez şi eu o privi
ghetoare Poate se prinde cineva
şi-o lasă totuşi să cânte

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ULTIMUL EXPRES

 Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat! Costel Zăgan