duminică, 6 aprilie 2014

POEZIA CA AUTOPORTRET

Când tăcerea iar mă saltă
eu nu-s poet sunt dinamită
m-azvârl cu stelele în baltă
şi îngerii pe boltă mă imită

Eu nu-s poet sunt dinamită
cuvintele în aer explodează
când cerul seamănă c-o plită
din gură-mi iese chiar o rază

Cuvintele în aer explodează
m-azvârl cu stelele în baltă
natura toată-i chiar pe fază
când tăcerea nu mă saltă

Eu nu-s poet sunt dinamită
şi Pegasu-i cu soare în copită

Costel Zăgan, CEZEISME II


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ULTIMUL EXPRES

 Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat! Costel Zăgan