Vai nu sunt în stare nici măcar să valorizez
cerul din noroaiele istoriei naţionale Ce să
mai vorbesc despre tezaurul folcloric din su
doarea în versuri a ţăranului român de pretu
tindeni Dacă poftim satul românesc nu-i
decât un muzeu cu exponatele date pe invi
zibil Iar sentimentele materne ale ultimei fe
cioare de la ţară Seamănă izbitor c-un tablou
nesemnat Nicolae Grigorescu Cum să mai
trăieşti Dacă şi arta a luat-o razna Cum să nu
te revolţi taman în timpul liturghiei Când
Dumnezeu ia chipul Nebunului Satului Cum
să nu urli de plăcere Când ninsoarea refu
lează în primul vers de dragoste fără pic
de
ruşine
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu