vineri, 8 noiembrie 2013

EREZIA AUTOPORTRETULUI PIERDUT

Pe rând sau în cor nu contează deloc Vă
invit prieteni să mă admiraţi Da da Să mă
admiraţi ca pe propriul vostru autoportret
Daţi-le-ncolo de penumbre şi defecte de fa
bricaţie De erori de autogeneză apocaliptică
Nu simţiţi cum vă mănâncă viitorul cu tot cu
fulgi Hai exprimaţi-vă absenţă la două mâini
şi-un pian Ce pronosticuri v-ar mai resuscita 
vreo amintire Naivilor taman cu ţelul vostru 
cel mai intim lumea se şterge undeva
Înţelegeţi voi unde Că eu m-am săturat Să 
vă tot ridic pleoapele cu insomniile mele
rebele

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ULTIMUL EXPRES

 Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat! Costel Zăgan