Cum aş putea să-mi uit leagănul de unde
l-am văzut prima dată pe tata lumina-i
respiraţia lucrurilor nu ştiu alţii cum sunt
dar sufletul meu seamănă din ce în ce mai
mult cu Ion Creangă amintirile sunt ca un
bloc-turn la fiecare etaj alt cer altă iarbă
iată şi la această înălţime cuvintele m-au
ajuns din urmă dacă vrei să-l mai vezi
pe Dumnezeu taci şi zboară
Costel Zăgan, ELEGII DE TREZIT COPILĂRIA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu