În ultimul timp mormăiesc tot mai nemulţumit
silabele tăcerii de pildă
De ce mi-a întârziat nepermis de mult paradisul pierdut în
Zona Vrancea a autobiografiei mele lirice De ce dragostea-i
un pariu ce se reportează numai pentru partea adversă
De ce silogismele amărăciunii sunt pilulele demersului meu
cotidian De ce prietenia este o floare atât de rară că nu mă-n
cumet să-i admir fructele imaginare De ce homo sapiens
e un animal scăpat din imaginaţia Creatorului fără sorţi de
izbândă De ce acest poem nu va mai fi scris niciodată
Şi de ce în fine nici eu de fapt nu exist
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
silabele tăcerii de pildă
De ce mi-a întârziat nepermis de mult paradisul pierdut în
Zona Vrancea a autobiografiei mele lirice De ce dragostea-i
un pariu ce se reportează numai pentru partea adversă
De ce silogismele amărăciunii sunt pilulele demersului meu
cotidian De ce prietenia este o floare atât de rară că nu mă-n
cumet să-i admir fructele imaginare De ce homo sapiens
e un animal scăpat din imaginaţia Creatorului fără sorţi de
izbândă De ce acest poem nu va mai fi scris niciodată
Şi de ce în fine nici eu de fapt nu exist
Şi de ce în fine nici eu de fapt nu exist
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu