marți, 30 aprilie 2013

LOGODNICA POETULUI





Tăcerea-mi bate iar în geam
şi-i gata ca să-l spargă
însă poeme nu mai am
pierdute-n lumea largă

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

duminică, 28 aprilie 2013

joi, 25 aprilie 2013

EPIFANIE

Moartea deschide poemul
cititorii citind cer iertare
blestemul tăcerii blestemul
să scrii cu sufletu-n picioare

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

AERODROMUL ÎNGERILOR


Copii Bau-Bau a fost mutat disciplinar

în cer aşa că între două poveşti pământul
vă stă la dispoziţie visaţi şi păşiţi apăsat
cu ambele aripi să nu rămână niciun spaţiu
gol între două vise oricât de depărtate ar fi
copilăria trebuie trăită fără rest n-o lăsaţi
pe umerii părinţilor le-ajunge povara zilei
de mâine şi vidul din contul bancar
şi
zâmbiţi
odată
nicio copilărie nu se repetă 

Costel Zăgan , Elegii de trezit copilăria

miercuri, 24 aprilie 2013

IUDA LA RELANTI


Astfel
veni-va

Apocalipsa

Nu
c-un
înger

Ci

C-un
sărut

Fără
sfârşit

Costel Zăgan,  Interludiu (septembrie 2008)

POEM DE MUTAT MUNŢII DIN LOC


Parcă
visul
s-ar
furişa

Din
măruntaiele nopţii

În
noaptea fragedă
a
trupului

Parcă stelele
vijelios
se-nalţă
din
veşnicia sufletului

Visez şi zbor

Dintr-un vis
în
altul

Parcă
visul
mi-ar
ascunde-n cuvinte
înaltul

Parcă
norii
trec

Parcă
munţii visează... (Costel Zăgan)

FINUL LUI SHAKESPEARE



Zic zău lui Dumnezeu poete
zic zău te-ai întrecut pe tine
că nişte fumuri ai celeste
şi arzi cu flăcări mioritico-străine

Zic zău te-ai întrecut pe tine
ţi-ai luat şi umbra înainte
ţi-ai tras şi nişte ţoale în fine
ai contracandidaţi atât în cer şi în morminte

Ţi-ai luat şi umbra înainte
şi nişte fumuri ai celeste
tratezi de sus şi în cuvinte
zic zău lui Dumnezeu poete

Zic zău te-ai întrecut pe tine
ţi-aştepţi doar naşul care nu mai vine

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

PARALLEL UNIVERSES


The drug of spring - Costel Zăgan

"Even the apples have felt in love. 
Parallel universes."

Painting: Apple flowers - Nicolae Grigorescu — cu Nicolae Grigorescu şi Costel Zăgan.

BUILT IN UTOPIA


Built in Utopia - Costel Zăgan

"As a flower you suffer
in the sky with water lilies."

Painting: Flowers - Nicolae Grigorescu — cu Costel Zăgan.
Fotografie: Built in Utopia - Costel Zăgan

"As a flower you suffer
in the sky with water lilies."

Painting: Flowers - Nicolae Grigorescu

DEFINIŢII ERETICE


"Omul este o casă pe care o termină de zidit moartea." - Costel Zăgan

(Pictură: Portretul doctorului Carol Davilla - Sava Henţia)

duminică, 21 aprilie 2013

MELANCOLIE PERSONALIZATĂ

Tristeţea mă naşte înc-o dată

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

HANDICAP

De viaţă n-aş vrea să scap

Costel Zăgan,Universuri paralele

GLASUL ISTORIEI

În pieptul patriei o voce bate
deschideţi oameni buni
porţile albastre de cetate
e solul martirilor străbuni

Fii binevenită la tine-acasă
străino de vatra suverană
lumina te-aşteaptă la masă
şi grâul ca o dulce rană

Costel Zăgan, REMEMBER (1979) 

sâmbătă, 20 aprilie 2013

DOR NECUPRINS


Mi-e dor de pământul cu miros reavăn,
de soare de doinele mânate spre stână
în seară de baladele campate-n legendă
de Mioriţa ce-n zori stelele mână
mi-e dor de cerul lui Ştefan cel Sfânt
ca o lumină ce timpul mereu mângâie
de holdele perene de lună şi pământ
ce din veacuri prin suflete romane adie
de Decebal mi-e dor pe Burebista adesea-l invoc
cer tot ce-a fost mai om în Ulpia Traiana
s-adune omenia toată la un loc
din vise pentru oameni să ne alunge teama
mi-e dor de Bătrânul Înţelept şi Viteazul Mihai
suflete descătuşate în trei adâncimi de oţel
ancorat-au trei întoarceri spre unicul plai
România şi speranţele toate sădit-au în el
Mi-e dor de Alexandru Ioan Cuza
vis şi împlinire ale celor trei ţări surori
a luptat pentru viaţă moartea n-a fost scuza
"las o mândră ţară pentru următori"
de Bălcescu mi-e dor lângă suflet aprins
a murit departe neuitându-şi ţara
"pentru neamul meu dor necuprins
ca şi pentru cuib păsările primăvara"
Mi-e dor de tot albastrul din noi
şi de neliniştea vulcanului granit
nu se mai crede-n zilele de-apoi
ci doar în om şi-n drumu-i nesfârşit
mi-e dor de oameni şi de dor
de raze ce nu sunt dar vor veni
ca o lumină scumpă-a tuturor
în tot ce suntem zori de zi

Costel Zăgan, REMEMBER (1977)
DOR NECUPRINS
Mi-e dor de pământul cu miros reavăn,
de soare de doinele mânate spre stână
în seară de baladele campate-n legendă
de Mioriţa ce-n zori stelele mână
mi-e dor de cerul lui Ştefan cel Sfânt
ca o lumină ce timpul mereu mângâie
de holdele perene de lună şi pământ
ce din veacuri prin suflete romane adie
de Decebal mi-e dor pe Burebista adesea-l invoc
cer tot ce-a fost mai om în Ulpia Traiana
s-adune omenia toată la un loc
din vise pentru oameni să ne alunge teama
mi-e dor de Bătrânul Înţelept şi Viteazul Mihai
suflete descătuşate în trei adâncimi de oţel
ancorat-au trei întoarceri spre unicul plai
România şi speranţele toate sădit-au în el
Mi-e dor de Alexandru Ioan Cuza
vis şi împlinire ale celor trei ţări surori
a luptat pentru viaţă moartea n-a fost scuza
"las o mândră ţară pentru următori"
de Bălcescu mi-e dor lângă suflet aprins
a murit departe neuitându-şi ţara
"pentru neamul meu dor necuprins
ca şi pentru cuib păsările primăvara"
Mi-e dor de tot albastrul din noi
şi de neliniştea vulcanului granit
nu se mai crede-n zilele de-apoi
ci doar în om şi-n drumu-i nesfârşit
mi-e dor de oameni şi de dor
de raze ce nu sunt dar vor veni
ca o lumină scumpă-a tuturor
în tot ce suntem zori de zi

Costel Zăgan, REMEMBER (1977)

LĂSAŢI-MĂ SĂ ARD

Îmi pare rău dar nu e primăvară
îmi pare rău aceasta nu-i părere
cu brazde-adânci se scrie viaţa pe la ţară
şi grâul se înalţă prin cădere

Îmi pare rău aceasta nu-i părere
îmi pare rău indiferenţa e chiar ură
când trântorii îşi fac averi de miere
tăcerii un căluş îi pun în gură

Îmi pare rău indiferenţa e chiar ură
cu brazde-adânci se scrie viaţa pe la ţară
s-au intergrat şi arta şi ţăranul în natură
cu ce cuvinte totuşi nu se ară

Îmi pare rău mi-asum părerea
în brazdă-i laptele şi mierea

joi, 18 aprilie 2013

SCÂNTEI ŞI CUVINTE


Suflu-n carnea ta de jar
cu sărutul meu de miere
... şi luceafăr şi măgar
iau ce n-aş putea vai cere

Cu sărutul meu de miere
stârnesc stelele din tine
răsărind în alte ere
dragostea de-a pururi vine

Stârnind stelele din mine
o luceafăr şi măgar
cred că totuşi ar fi bine
doar în carnea ta de jar

Căci sărutul meu de miere
toată veşnicia-ţi cere

Costel Zăgan , Cezeisme II
MEN AND WOMEN ۞ ♪ CU MUZICA IN ♥ SUFLET ♫ ۞

FIRMAMENT DAT LA MAXIMUM

 

Dragostea-i un portativ
plin de stele muzicale
la pian ultimativ
cântă două portocale
Plin de stele muzicale
iarăşi este firmamentul
noaptea numai în sandale
cântă patu-i accidentul
Iarăşi este firmamentul
la pian ultimativ
începe bombardamentul
dragostea-i un portativ
Plin de stele muzicale
firmamentu-o ia la vale
Costel Zăgan, CEZEISME II

marți, 16 aprilie 2013

EREZIA PROXIMEI PRIMĂVERI

  Noaptea cresc numai visele Şo

pe mine primăvară Am toate căr
ţile deschise la cuprins Cititor ideal
numai vântul însă îmi frunzăreşte destinul
De-aici încolo cică răsar stelele altui
anotimp Aveţi grijă pe unde zburaţi
Prăpastia asta-i doldora de stele
căzătoare 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

EREZIA INCERTITUDINII ABSOLUTE

Cică asta-i norma cotidiană a poetului
firmamentul Ori după caz stratul cu 
sârmă ghimpată de la piept Mugur de
fier lângă mugur de fier Steaua cea mai
pitică lângă supernova cea mai sexy 
Muze ce pendulează brownian Între
infinitul mare şi infinitul de la degetul cel
mic Libertate şerpuind iar şi iar în închi
soarea cea de toate zilele a trupului O
Doamne unde-i ieşirea din această lume
nebună de legat

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

luni, 15 aprilie 2013

REGINA NINSORILOR DE ALTĂDATĂ

Erai înger de zăpadă
ori o flacără-ngheţată
din cer fulgii stau să cadă
să te nască înc-o dată

Ca pe-o flacără-ngheţată
ochii mei te şlefuiesc
de lumina ta se-mbată
şi-apoi cântă nefiresc

Ochii mei te şlefuiesc
lacrimă gata să cadă
dintr-un ochi neomenesc
cade-un înger de zăpadă

Flacără înlăcrimată
ninsoare mugur de fată

Costel Zăgan , Cezeisme II

FIII SOARELUI

Nu suntem vinovaţii cercetaşi
ai unei iubiri mărunte
prin vid azi nu mai facem paşi
şi nici măcar prin stelele cărunte

Nu culegem vise din Calea Lactee
şi nici amintiri din vreo lume străină
noi scriem cu sânge adânc epopee
pentru omul de dor şi lumină

Privim direct şi cerul şi pământul
nu ridicăm pe auriu nisip statui
nu ne cutremură noaptea sau cuvântul
căci suntem fiii soarelui

Costel Zăgan, REMEMBER (77)

CURSA INFERNALĂ A ANOTIMPURILOR


Mă urc
în 
primul
zarzăr înflorit

Şi
demarez
în
trombă

Vara
m-ajunge
din
urmă
frunză după frunză

Totuşi
pentru
anotimpul următor

Doamne
Iar trebuie
cobor

duminică, 14 aprilie 2013

ARTA NATURII




O numai Primăvara lui Botticelli

ca un abur îţi iese iubito din pieli


Costel Zăgan, Distihuri rebele
Tomasz Rut

METAFORA LUMINII

Mă plimb cu paşii grei de Iorga
pe trepte de solar liceu
prin inimi gânduri spune slova
nimic din tine nu-i prea greu

Sunt trepte multe până la soare
ne adunăm în noi din ce în ce mai des
suntem lumină ctitorind o floare
cetatea păcii noastre-n univers

Inimile unui neam întreg de generaţii
sunt izbândă în inima unui erou
aşa cum în solitară stea sunt constelaţii
la fel un tainic gând anunţă un ecou

Adorm în toamnă frunze rare
noi ne vedem de viaţă nu de moarte
nu facem stoc de vise solitare
omul e viu aici iar nu pe Marte

Şi iar revin la gândul meu cu Iorga
nimic din mine nu-i prea greu
prin gânduri inimi cântă orga
sunt trepte multe în liceu

Costel Zăgan, REMEMBER-77

sâmbătă, 13 aprilie 2013

POEMUL CA DORINŢĂ



Vrei să-mi ţii de urât frumoaso
să ieşim diseară-ntr-un poem
pentru tine zău steaua mi-am ars-o
doar c-o interjecţie te chem

Hai diseară-ntr-un poem
să te fac hiperbolă c-o sărutare
c-un sonet de-amor să te blestem
şi din cer buzna să dăm în mare

Să te fac hiperbolă c-o sărutare
pentru tine zău steaua mi-am ars-o
pentr-un amurg de fată mare
vrei să-mi ţii de urât frumoaso

Să ieşim diseară-ntr-un poem
şi cu nume de femeie să te chem

Costel Zăgan, Cezeisme 2008
Gordon King, United Kingdom
Fotografie: Gordon King, United Kingdom

POEMUL CA DORINŢĂ



Vrei să-mi ţii de urât frumoaso
să ieşim diseară-ntr-un poem
pentru tine zău steaua mi-am ars-o
doar c-o interjecţie te chem

Hai diseară-ntr-un poem
să te fac hiperbolă c-o sărutare
c-un sonet de-amor să te blestem
şi din cer buzna să dăm în mare

Să te fac hiperbolă c-o sărutare
pentru tine zău steaua mi-am ars-o
pentr-un amurg de fată mare
vrei să-mi ţii de urât frumoaso

Să ieşim diseară-ntr-un poem
şi cu nume de femeie să te chem

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

REVELAŢIE


Eu m-am născut într-o rază
de soare
într-un mănunchi de stele
neîntinat

La început mi-am adunat
gândurile
şi visele

Le-am comparat cu amintirea
rubinie
din cupele vechi

Şi-am văzut ce nimeni n-a visat
vreodată
că pot să fiu
ce şi-au dorit
străbunii

om
OM DEPLIN
Costel Zăgan , Remember (1976)

vineri, 12 aprilie 2013

ALTĂ EREZIE BURICUL NOPŢII



E sfânt Doamne Femeia-i erezia
mea cea de toate nopţile De la
asta n-am să abdic niciodată Dim
potrivă De câte ori am ocazia mă
arunc în cer direct de pe Muntele
Venus Printre îngeri mă simt acasă
Cu buzunarele pline de stele
Îmi pot licita orice soartă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Lui è così: riesce a farsi odiare e amare allo stesso tempo.

joi, 11 aprilie 2013

POEM DE PÂINE ŞI SÂNGE

Poemul pâinii se scrie demult
cu litere de soare şi sânge
cu inimi catarge cu inimi scut
pe tâmpla care viaţa plânge

Din noaptea zămislind un iad
moarte numit şi nouă sute şapte
când stelele au curs în vad
şi sângele a luminat prin noapte

Au inundat cu lacrimă şi fiere
izvoarele ascunse-n tâmple
se devora pământul de durere
de ce a fost să se întâmple

Se auzea Vrem pâine şi pământ
şi gloanţe s-au primit şi tunuri
ţărani pribegi fără mormânt
azi pietre de hotar şi drumuri

Costel Zăgan, REMEMBER (1977)

miercuri, 10 aprilie 2013

TĂCERE-N DOI



Ce poezie frumoasă eşti iubito
te-aş învăţa pe dinafară
dar mă încurc mereu la sâni
cuvintele au muguri pe la ţară

Ţi-aş învăţa pe dinafară
şi părul şi gâtul şi buricul
şi încotro nemaiavând de primăvară
aş recunoaşte c-am descoperit nimicul

Ce poezie frumoasă eşti iubito
şi eu ce norocos am fost
când tăcerea am zdrobit-o
şi-am priceput că toate au un rost

Şi aia şi aceasta şi aceea
ce chestie perfectă e femeia

Costel Zăgan, Cezeisme (1 mai 2008)
Nud
Pastel
30 / 40 cm
Nud
Pastel
30 / 40 cm

* * * de Malcolm de Chazal

* * * de Malcolm de Chazal: Chiar eşti bogat?/Zău că nu mai am nimic!/Dar posed totul.

marți, 9 aprilie 2013

ACOLO E DOAR UMBRA

Acolo
în depărtare unde norii sunt soare
şi visele speranţe ale luminii
acolo
unde zorii nu cred în noapte
şi primăverile nu cunosc toamne

Acolo
în amurg am înţeles prima oară
luna

Acolo
e prima mea zi de naştere
care aşteaptă
să adun visele-n fapte

Acolo
apele sunt ceruri cu inimă de om
şi viaţa
imens fluviu de gândire şi adevăr

Acolo
e doar umbra
unui vis


Costel Zăgan, REMEMBER

RUG FĂRĂ LIMITE

Vai dragoste pe de rost
ai ars copilul care-am fost

Costel Zăgan, Distihuri rebele

POESIS NONSTOP: INVENTEME

POESIS NONSTOP: INVENTEME: * Mai ales pentru cei flămânzi , România este pâinea cea de toate zilele! * În pustiu, nu te-aude decât tăcerea . * DACĂ-I DRAGOSTE, TOT...

luni, 8 aprilie 2013

TĂCERE POLEMICĂ


Pentru că

sfidează
simultan 

Şi clipa
şi
eternitatea 

Ca şi în cazul
marelui
Will 

Întreb
poate
inutil 

Eminescu
a
existat
într-adevăr 

Sau 

Tăcerea
l-a
catapultat
din cer 

Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

duminică, 7 aprilie 2013

sâmbătă, 6 aprilie 2013

RECURS LA DEZNĂDEJDE




Îmi pare rău dar nu e primăvară
v-am spus şi voi nu m-aţi crezut
de-aceea m-am retras la ţară
biet clopot surdomut

V-am spus şi voi nu m-aţi crezut
că trântorii îşi fac averi de miere
că mută viitorul în trecut
că paguba li-i singura avere

Când trântorii îşi fac averi de miere
din sărăcia voastră extraordinară
voi mai aveţi o şansă şi-o putere
să-i daţi din veşnicie afară

Păcat doar moartea vă învaţă
cum să păşiţi nemuritori din viaţă

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

(Pictură: Stejarul - Ion Andreescu)

PLAGIEZ ZĂDĂRNICIA

Arta-i ca şi Anton Pann
re-producere an de an

Costel Zăgan, Distihuri rebele

CROS COSMIC

Arzi stea cu genunchii la gură
să-nchizi circuitul nopţii în natură

Costel Zăgan, Distihuri rebele

ŞO PE MINE



Halal tristeţe tu îmi eşti amică
de-aceea elegant mă-mpingi la vale
şi-mi dai otravă numai una mică
din piscul disperării tale

Şi elegant mă-mpingi la vale
Sisif alunecând pe unde scurte
pe buze ai doar zâmbete fatale
când mă inviţi la dame-n curte

Sisif alunecănd pe unde scurte
mai dă-mi otrava-aia mică
hai repede că dacă nu te
poftim tristeţe cică-mi eşti amică

Împinge hai ultima dată tare
şi tac tăcerea  nu mai doare

Costel Zăgan, CEZEISME II  
Şo pe mine - Costel Zagan 

Halal tristeţe tu îmi eşti amică
de-aceea elegant mă-mpingi la vale
şi-mi dai otravă numai una mică
din piscul disperăriii tale

Şi elegant mă-mpingi la vale
Sisif alunecând pe unde scurte
pe buze ai doar zâmbete fatale
când mă inviţi la dame-n curte

Sisif alunecănd pe unde scurte
mai dă-mi otrava-aia mică
hai repede că dacă nu te
poftim tristeţe cică-mi eşti amică

Împinge-mă hai ultima dată tare
şi tac nimicul nu mai doare

(GOGYOHKA MEA)

 așteptând un înger învăț să zbor COSTEL ZĂGAN