vineri, 29 martie 2013

HĂRŢUIREA ROMÂNIEI

Pământul tot este o rană
cuvintele mustesc de sânge
o suferinţa mea contemporană

când iau o piatră-n mână plânge

Cuvintele mustesc de sânge
stiloul va sări în aer
tăcerea cu aripa ne atinge
din noi rămâne doar un vaer

Stiloul a sărit în aer
o suferinţa mea contemporană
torci veşnicia dintr-un caer
pământul tot este o rană

La stânga ţară ba la dreapta
păşeşete-odată ceru-i treapta

Costel Zăgan,Cezeisme II

NUD

Primăvara de la nord la sud

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL


Nimicul nu-i totuşi un răspuns


la întrebările nerostite ale tăcerii


Dar eu vorbesc Doamne în numele tăcerii


şi nu m-aud decât pe mine

Apollinaire se scoală din morţi

şi vorbeşte prin gura lui Allen Ginsberg

vorbeşte iată cu kaikuuri oceanice

cu demente taxiuri urlătoare în albastru

Cu statuile de culoare ale lui Buddha

o muzică profundă wagneriană

izbeşte cele două războaie mondiale

de calea lactee

Făcându-le praf şi pulbere

şi steluţe pentru adormit poeţii somnambuli

ai mieniului III merg şi eu

pe străzile din satul meu natal

În fracul alb-negru al poeziei

franco-americane

improvizând tăceri globale

deasupra mult deasupra viitorului omenirii

Mă uit prin geamul cerului

poate zăresc Vioara lui Bacovia

ori Anemonele lui Ştefan Luchian

Tzara îşi duce muzical pistolul la tâmplă

Ca pe-o floare sustrasă de la un greier sinucigaş

STOP

NU CÂNTA NU SCRIE NU EXISTA

ultimul mesaj pe-o pereche de chiloţi

de lavandă poliedrică

"PE-AICI SE-AJUNGE ÎN AMERICA!"

nu ocoliţi raiul e înainte

desigur în sens giratoriu

m-am întors şi-am plâns

Toţi copacii din Paris şi-au transferat

florile pe strada mea nu fugiţi nu-i sfârşitul lumii

primăvara aceea new-yorcheză este invitata mea

şi-a acestor pagini somnambule

Costel Zăgan , Poeme de-aprins focul

joi, 28 martie 2013

Doina à moitié faite

 

  Salut à toi la belle,
Eclair de foudre né d'un rayon de miel !

Ton baiser est peut-être la dernière goutte
Qui reste de la dernière tempête

Sur mes lèvres qui meurent de soif
Au monastère, contre un mur.

Et crie le silence d'une fille
Entouré de tant de beauté !
 
Costel Zăgan

AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Cu cei care tac
vorbesc despre cultură
pe ceilalţi îi admir
dacă mă-njură

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

miercuri, 27 martie 2013

SATUL DIN CER


Trăiesc
în
satul
cu
cele
mai
frumoase
fete
din
lume

Dovada

Primarul
umblă
cu
pistolul
la
brâu

Popa
cu
puşca
pe
umăr

Iar
copiii
în
loc
de
porumbei

Cresc
îngeri

Costel Zăgan , Interludiu

luni, 25 martie 2013

EUFONIE PARADOXALĂ

Cine în afara iubirii ar avea destulă
delicateţe să poată trezi un copil soarele
se rostogoleşte de la o noapte la alta
la fel de înflăcărat la fel de jucăuş
Doamne cum să atingi epiderma cerească
a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele
unui sărut cu lacrimile gemene ale unei mame
sufletul nu se poate hotărî cele două
braţe Denis şi Laurenţiu cele două speranţe
gemene Laurenţiu şi Denis ridică viitorul
în dreptul ochilor orizontul se întinde
de la un capăt la altul
ca un fluture
ca un surâs
Costel Zăgan , ELEGII DE TREZIT COPILĂRIA

duminică, 24 martie 2013

ADAM N-A FOST MATEMATICIAN



Poate
trei

Este
adevărata
poartă
a
infernului

Îmi
şopteşte
singurătatea

Deschizând
ochii

C-o
lacrimă

Costel Zăgan , Poeme infracţionale

BLÂND CA O JUCĂRIE



Somnul păi somnul copiilor nu ştiu cum
să vă spun dar este sfânt intangibil aş putea zice
cum este îngerul de pază pentru fiecare
dintre noi uite eu cred că şi cuvintele au câte-un
înger vreau să spun că ar cam trebui
să avem grijă cum deschidem gura
cel plecat călător se numeşte iar cine
se întoarce oaspete al amintirii va fi de
pildă şi eu încep să văd copilăria prin
ochii unui tată însă nu-mi dau seama dacă
vreun copil într-adevăr mă vede
şi pe mine sau vede numai jucării
mi-e somn cât de blând poţi să fii Doamne

   Costel Zăgan , Elegii de trezit copilăria
Blând ca o jucărie

Somnul păi somnul copiilor nu ştiu cum
să vă spun dar este sfânt intangibil aş putea zice
cum este îngerul de pază pentru fiecare
dintre noi uite eu cred că şi cuvintele au câte-un
înger vreau să spun că ar cam trebui
să avem grijă cum deschidem gura
cel plecat călător se numeşte iar cine
se întoarce oaspete al amintirii va fi de
pildă şi eu încep să văd copilăria prin
ochii unui tată însă nu-mi dau seama dacă
vreun copil într-adevăr mă vede
şi pe mine sau vede numai jucării
mi-e somn cât de blând poţi să fii Doamne  
                  poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copilăria

AUTOEPIGRAMĂ

De dimineaţa până seara
cu poezia colind ţara
şi-atunci degeaba întrebaţi
dac-o iubesc şi de câţi waţi

Costel Zăgan, EPIGRAME DISPONIBILE

EMISIE-RECEPŢIE PREA ÎNALTĂ

Mă dau o prea rotund
pupaţi-mi cerul în fund
iar dacă nu vă convine
o să ning iar de ruşine

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE


sâmbătă, 23 martie 2013

CIUDATA DEZASIMILAŢIE A CUVÂNTULUI

Deşi sunt
mâncarea preferată
a
visului meu
Totuşi
în
virtutea
lanţului trofic
al
singurătăţii
Mă-ntreb
Ca să pot visa
Ca să pot ajunge
la
propriul meu vers
Trebuie
chiar trebuie
Să-nghit
întregul
Univers
Iată
mănânc
şi
munţii cântă
Ia mai ia
câteva stele
Dar Doamne
astea-s versurile mele
Nu-i nimic
mânâncă
Mănânc
şi
viermii râd
Ha- ha -ha
Poftă bună
eşti de-al nostru
Nu se poate
sunt bărbat
Întocmai colega
te-am mâncat

Costel Zăgan, POEME DE-APRINS FOCUL

ÎNCURCĂTURI DE PRIMĂVARĂ

Primejdie tăcerea informează
valabil pentru orişice bărbat
în rai poetul e de pază
atenţie doar pe-nserat

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

GARDEROBA POETULUI



Din nori mi-am croit o haină
din câmpie pantaloni
şi mi-am tras pe ochi o taină
încheiată-n doi eoni

Din câmpie pantaloni
şi din munţi ehei centură
şi cum dinţii-mi sunt afoni
câte-o simfonie-ndură

Din munţii ehei centură
peste ochi colea o taină
bănuind că moartea-i dură
mi-am croit din nori o haină

Şi din dealuri ce noroc
mi-am făcut pantofi pe loc

Costel Zăgan , Cezeisme II
Garderoba poetului - Costel Zagan

Din nori mi-am croit o haină
din câmpie pantaloni
şi mi-am tras pe ochi o taină
încheiată-n doi eoni

Din câmpie pantaloni
şi din munţi ehei centură
şi cum dinţii-mi sunt afoni
câte-o simfonie-ndură

Din munţii ehei centură
peste ochi colea o taină
bănuind că moartea-i dură
mi-am croit din nori o haină

Şi din dealuri ce noroc
mi-am făcut pantofi pe loc

Costel Zăgan , Cezeisme II

vineri, 22 martie 2013

ANTICURS DESPRE RADIOFICAREA TRANDAFIRULUI

Poetul e un fel de amant al durerii

nu e cum se crede o mască

bătaia lui de inimă nu-i doar scena

unde melancolia învaţă să se nască



Poetul este sinucigaşul ce refuză moartea

pentr-un singur clar de lună la rever

  sufletul lui ca pasărea liră

trăieşte ciugulind mister



Poetul n-are pârghia de blocare a amurgului

nici în genunchi nici pe retină

dar uneori mai plânge de cântec

şi-atunci se face iarăşi lumină



Costel Zăgan, Ode gingaşe

MOTTO :

”O lectură…adevărată e ca o înălţare:mută orizontul cu tot cu cititor.”(Costel Zăgan)

***

Sar mugurii chiar din condei
se-ntinde primăvara pe hârtie
şi dintrodată vrei-nu vrei
din ochi îţi înfloreşte-o poezie

  Costel Zăgan, Ia catrenul, neamule!

joi, 21 martie 2013

GAURĂ NEAGRĂ POEZIA



 
Cu moartea pre moarte scriind
mă livrez fir-ar să fie
abisului din cuvânt
sexului numit poezie

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
Il fascino è l'arte di farsi dir di sì senza aver posto alcuna domanda esplicita.

A ÎNNEBUNI E OMENEŞTE


 

 

Iubito cu ocazia minunii
ţi-au înnebunit iar sânii

Şi mi-au ars sinapsele
c-au-nnebunit şi coapsele

Iadu-mi dă alte imbolduri
c-ai înnebunit din şolduri

Şi-mi arată chiar nimicul
c-a înnebunit buricul

Toată eşti o nebuneală
când răsai din noapte goală

Că mă-ntreb zău omeneşte
Dumnezeu nu-nnebuneşte

Răsturnând tot Universul
îmi înnebuneşte versul

Şi-mi arde pe loc hârtia
când îţi fur şi-n scris fetia

Şi-mi aruncă vai blestemul
c-a înnebunit poemul

Şi nu vrea ca să-mi primească
nebunia omenească

Costel Zăgan, Ode gingaşe

Walter Girotto ♥
"I'LL CARE OF YOU"

Sărbătoare: Ziua Internaţională a Poeziei

Costel Zăgan

Artă poetică

Poezia
nu
vorbeşte
Poezia
tace
despre
cuvinte
poezie de

DE ZIUA POEZIEI

SEMN DE CARTE

*****
Poet nonstop
autor Costel Zăgan

După ce
m-au arestat

Primul lucru
pe care
l-am
cerut
a fost

hârtie pentru poezie

Stupefiat
gardianul
a-nceput
să ţipe

Şefu

este unu-aici
care trebuie
dus
la
spitalu de nebuni

Apoi
m-am
născut

miercuri, 20 martie 2013

POEMUL ŞI COVRIGUL


Cred în tine poezie
din nimic zău m-ai creat
şi de-atunci fir-ar să fie
nici poet nu-s nici bărbat
Din nimic zău m-ai creat
cred în versul tău de aur
chiar dacă m-arunci din pat
patul tău cel plin de lauri
Cred în mersul tău de aur
o de când fir-ar să fie
am încălecat pe-un taur
cred şi-n mine poezie
Din nimic tu m-ai creat
şi poet dar şi bărbat
  Costel Zăgan , Cezeisme II

ARTIŞTII SĂPTĂMÂNII



Carmin Gaspar

Artist român
Pictor

Aurel Manea

Artist român
Fotograf

Toma Paul

Artist român
Sculptor

Olimpia Melinte

Actorul săptămânii #29
Actor

Călin Ştefan Marincaş

Muzicianul săptămânii #29
Muzician

Costel Zăgan

Scriitorul săptămânii #29
Scriitor

Andreea Iuliana Sticlea

Desenatorul săptămânii #29
Desenator

Ultimele articole

(GOGYOHKA MEA)

 așteptând un înger învăț să zbor COSTEL ZĂGAN