luni, 31 decembrie 2012

SCÂNTEI ŞI CUVINTE Suflu-n carnea ta de jar cu sărutul... (Citat de Costel Zagan despre Poezie)

SCÂNTEI ŞI CUVINTE Suflu-n carnea ta de jar cu sărutul... (Citat de Costel Zagan despre Poezie)

RECENZIE


Antologii de poezie, de proză scurtă și texte lirice, 2012, Casa gândului - Cleoaptra, "Însemnele unei tăceri" și "Harpa de argint"

Se spune că fiecare poveste are un început A fost odată că nicodată, și ținând în mână cele două două culegeri de poezie, de proză scurtă și texte lirice, Însemnele unei tăceri și Harpa de argint, aș putea spune că fiecare început are o poveste. Numai așa îți dai seama despre evoluția artistului, făcând o analogie între ceea ce a fost scris ieri și ceea ce este oferit prin scris azi, astfel Mioara Băluță și Andrada Matei, coordonatoare, autoare şi coautoare volumelor de față, au reușit printr-o combinație între design inedit, rafinament și confort al scrisului, printr-o alchimie ispititoare ce reunește clasicii și modernii la un loc, să lase în memoria lectorului un semn de noblețe, pregătindu-i în dar Cuvântul scris pe un petec alb de hârtie, pe o carte răsfoită îndelung într-o atmosferă postmodernistă cu poeți și prozatori postdouămiști, unii aflați la începutul lor de drum, alții deja consacrați și liberi în tainele scriiturii, și cunoscuți prin colecția lor de volume individuale.

Cu prefețe semnate de Ştefan Munteanu și Petre Isachi, antologiile reunite sub egida site-lui literar Casa gândului – Cleopatra sunt editate pentru a fi încurajată diversitatea și găsirea stilului personal al fiecări autor în parte, fie pe calea versului, fie pe firul epicului, către o unitate axiologică, autentică, clară și precisă, cu linii postmoderniste, formule de abstracționism și vagi ecouri neoexpresioniste, dadaiste și neoavangardiste, însă toate cu trimitere la clasicii și romanticii de demult.

În lucrările de față apreciez manuscrisul ce ține loc de grafică, precum și actul artsitic perfect ilustrat cu motto-ul de la început, “a poeziilor care au fost aruncate” fiecare precum un zar în palmele cititorului, sau a însemnelor scrise „cu pasiunea pictorului condamnat să își retușeze permanent lucrarea”, în cazul prozelor de mici dimensiuni, unele dintre ele putând fi catalogate cu ușurință poeme în proză, nu întâmplător culegerea de texte poartă denumirea de antologie de proză și texte lirice. Cu privire la manuscrisul, ce altădată avea o valoare intrinsecă, iată-l din nou adus la lumina tiparului, ceea ce este foarte important pentru cititor; manuscrisul nefiind altceva decât acea grafică a gândurilor, a simțurilor, emoțiilor și a trăirilor umane ținute în mână celui care le dă viață, în mână artistului.


În pofida diferențelor de stil, ceea ce îi unește pe cei 23 de autori în volumul de poezie, Însemnele unei tăceri, și pe cei 10 autori în volumul de proză scurtă și texte lirice, Harpa de argint, sunt afinitățile interioare, firea melancolică și meditativă, dialogul metafizic și anxietatea existențială, societatea paranoidă și apocaliptică, precum și individualismul artistic. Pentru acești autori consacrați sau în devenire de consacrare, poezia și discursul liric continuă să fie acea stare de sine qua non care le oferă identitatea spre nemurire, autorii lăsând impresia Cititorului că tot ce este adunat filă cu filă în tot acest mănunchi de texte, prin valoarea literară clară, și cu propriile lor instrumente lingvistice și stilistice, au scris pentru cel care se caută pe sine însuși.


Cu un concept plin de originalitate și o nouă formulă de grafică, o metaforă a anotimpurilor ce refuză ciclicitatea rămânând să-și continue rotația la un singur anotimp, unul cald, proaspăt, îmbietor prin parfumul florilor de mai, al anotimpului protejat de pânza decorată cu „palorile albastre” și tăcerile insului, cu imaginile „salcâmilor în floare”, „a manuscriselor inimilor păstrate pe straturi de nuferi”, „a timpului fără dimensiuni sau a filosofiilor din buzunarul sufletului”, „a senzațiilor”, „a reflecțiilor asupra destinului uman”, „a ceea ce înseamnă întuneric”, pânza ce adună în fiecare nod câte un giuvaer liric pentru a da la o parte haosul lăuntric, a ceea ce este de prisos și care îngreunează experiența umană, așa cum e și firesc când Omul se simte pierdut în verbul de a trăi, după cum anunță coperțile celor două antologii, proiectul literar realizat sub egida Casă gândului - Cleopatra este unul lăudabil în literatură română contemporană.


Autorii care au trecut pribegi, tăcuți și lăcrimați, „bogați de singurătate”, printre „resturi ignorați și cu tălpile arse de căutări”, „cu sufletul în palme”, cu mici sau mari capricii, lăsând fie o „ inscripție pe o piatră”, fie un „act de prezență”, „în lumea cu pereții căptușiți”, cu „imagini”, „melancolii”, cu chipuri și ecouri din singurul semn de viață caracteristic însemnelor unei tăceri ~ Adrian Erbiceanu, Ana Sofian, Boris Marian Mehr, Cristina Monica Moldoveanu, Costel Zăgan, George Ioniță, Gina Zaharia, Ioan Grigoraș, Ion Vanghele, Irina Lucia Mihalca, Liviu Ion Dragoș, Marcel Vișa, Marius Lăzărescu, Mihaela Meravei, Mioara Băluță, Mirela Toniță Crăciun, Nuța Istrate Gangan, Ovidiu Cristian Dinică, Radu Mușat, Romița Mălina Constantin, Ștefan Ciobanu, Teodor Dume, Viorica Mocanu ~, iar cei care au avut curajul să fie martorii eterni pe fiecare pagină a „unei lumi fără de cer, fără lumină, fără anotimpuri şi sfârşit” ~ Andrada Carmen Matei, Boris Marian Mehr, Ciprian Alexandrescu, Cristu Giorgi, Gina Zaharia, Mihaela Meravei, Mihaela Suciu, Nuța Istrate Gangan, Tudor Alexandru Costin, Ștefan Ciobanu ~ și care au lăsat câte-o imagine poetică, din când în când, un crâmpei din destinul fiecăruia, cu acel timp încremenit pe o harpă de argint.

Și ca să-l parafrazez pe eseistul și criticul literar, Petre Isachi, îl invit pe “Măria-Sa Cititorul “să se oprească pentru câteva momente din iureşul vieţii cotidiene, din vremea noastră bolnăvicios de progresistă, și să pătrundă în plăcuta atmosferă a unei poezii citite sau să înainteze încet-încetișor pe firul narativ al unei povești născocite sau al unei povești trăite din amintiri. De ce nu? Veţi vedea că mai există și momente de relaxare, de liniște, de împăcare și de multă iertare cu fiecare filă răsfoită.


31.12.2012

Maria Oprea

duminică, 30 decembrie 2012

DOI ZERO UNU TREI START

Prieteni m-am săturat
să vă ur doar pe-nserat
de aceea mi-am propus
să vă iau pe toţi pe sus

Mic sau mare nu contează
toţi avem în noi o rază
o speranţă cât de mică
dacă-i bună ne ridică

Dacă totuşi ai căzut
poţi s-o iei de la-nceput
drumul tău de-aici începe
mergi să poţi cândva pricepe

Dumnezeu este în tine
dac-o ştii atunci e bine

Costel Zăgan, CEZEISME II

sâmbătă, 29 decembrie 2012

ŢINTA DIN PIEPT

Dragostea bine-ai venit
te-aştept de-o copilărie
pe drumul ăsta nesfârşit
te-aşteptă o inimă pustie

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

miercuri, 26 decembrie 2012

APOLLINAIRE SE PLIMBĂ PRIN SATUL MEU NATAL



  1. Nimicul nu-i totuşi un răspuns

    la întrebările nerostite ale tăcerii

    Dar eu vorbesc Doamne în numele tăcerii

    şi nu m-aud decât pe mine

    Apollinaire se scoală din morţi

    şi vorbeşte prin gura lui Allen Ginsberg

    vorbeşte iată cu kaikuuri oceanice

    cu demente taxiuri urlătoare în albastru

    Cu statuile de culoare ale lui Buddha

    o muzică profundă wagneriană

    izbeşte cele două zăzboaie mondiale

    de calea lactee

    Făcându-le praf şi pulbere

    şi steluţe pentru adormit poeţii somnambuli

    ai mieniului III merg şi eu

    pe străzile din satul meu natal

    În fracul alb-negru al poeziei

    franco-americane

    improvizând tăceri globale

    deasupra mult deasupra viitorului omenirii

    Mă uit prin geamul cerului

    poate zăresc Vioara lui Bacovia

    ori Anemonele lui Ştefan Luchian

    Tzara îşi duce muzical pistolul la tâmplă

    Ca pe-o floare sustrasă de la un greier sinucigaş

    STOP

    NU CÂNTA NU SCRIE NU EXISTA

    ultimul mesaj pe-o pereche de chiloţi

    de lavandă poliedrică

    "PE-AICI SE-AJUNGE ÎN AMERICA!"

    nu ocoliţi raiul e înainte

    desigur în sens giratoriu

    m-am întors şi-am plâns

    Toţi copacii din Paris şi-au transferat

    florile pe stada mea nu fugiţi nu-i sfârşitul lumii

    primăvara aceea new-yorcheză este invitata mea

    şi-a acestor pagini somnambule

    Costel Zăgan , Poeme de-aprins focul

marți, 25 decembrie 2012

Poetry is the gravitation of soul. (Quote by Costel Zagan about Poetry)

Poetry is the gravitation of soul. (Quote by Costel Zagan about Poetry)

RETORICA LUI DRACULA


Ninge gratuit prieteni
Dumnezeu se dăruieşte
îngerii foşnesc din cetini
disperarea ni-i nădejde

Dumnezeu ne-o dăruieşte
n-am putea să n-o primim
disperaţi avem nădejde
că urâtu-i tot sublim

N-am putea să nu-l privim
îngerii foşnesc din cetini
orice limbă are-un limb
ninge gratuit prieteni

Dumnezeu ne dăruieşte
disperat altă nădejde

Costel Zăgan,CEZEISME II

duminică, 23 decembrie 2012

TRANSFIGURARE EROTICĂ

Cerul capturat de ochii tăi
cum aruncă fulgere amare
când recepţionezi văpăi
de la un cireş în floare

Damf de rouă siderală
de pe sânii tăi de fată
dalbe flori ce din sfială
sunt doar artă pentru artă

Costel Zăgan, Ode gingaşe

EXERCIŢII ÎNAINTE DE GENEZĂ

Dumnezeu o face lată
dracu` însă o vrea adâncă
când bunica era fată
bunicul era de stâncă

Dracu` o vrea însă adâncă
primăvara-i de zăpada
îngerul când stă la pândă
nicio fată n-o să cadă

Primăvara-i de zăpadă
şi bunica a fost fată
a făcut însă rocadă
şi n-a mai fost niciodată

Păi Dumnezeu e Dumnezeu
şi-o face cum vreau tot eu

Costel Zăgan, CEZEISME II

vineri, 21 decembrie 2012

NEANT

Apocalipsă la post-restant

Costel Zăgan, Universuri paralele

Fiind Eminescu de Costel Zăgan

Fiind Eminescu de Costel Zăgan: Fiind poet tăceri cureieram/şi mă opream ades lângă cuvânt/şi tâmpla mi-o apropiam/la blânda batere de vânt/Şi mă opream ades lângă cuvânt/ca să-l aud cum creşte ca şi iarba/de-şi risipea mireasma teiul sfânt/părea că totuşi nu trăiesc degeaba/Ca ...

BILANŢ


Încă o apocalipsă
domnilor iată lipsă

Costel Zăgan, Distihuri rebele

joi, 20 decembrie 2012

HĂRŢUIRE

Deşi mai bateţi apa-n piuă
se crapă domnilor de ziuă
că nici ţăranul nu se lasă
şi-i dă de zor în bot la coasă

Să fie naibii pregătită
să taie ca o dinamită
să nu mai mişte niciun pai
în gura porcilor din rai

Bate ţăranul coasa-n bot
păi asta domnilor nu-i tot
c-ar giugiuli-o pe măiastră
dar dacă-i rupe iar o coastă

Că umblă lelea vai prin târg
şi boii râd iar câinii plâng

Costel Zăgan, CEZEISME II

NE AŞTEAPTĂ O APOCALIPSĂ CUMSECADE

Ca un
obuz rămas
neexplodat
de la
ultima revoltă
a
îngerilor
Cerul
Îşi întinde
aripile neliniştite
De la
primul
la
ultimul înger
Dumnezeu
cu
fitilul fulgerului
în
mână
Ezită
Oare
E suficient albastru
Pentru
o
Apocalipsă
Cât
de
cât
normală

miercuri, 19 decembrie 2012

COLIND SPRE ABSOLUT




Lerui-ler ninsoare mută
Dumnezeu aşa sărută
lerui-ler cu flori de măr
iarna vine azi din cer

Lerui-ler pe câte-un fulg
din nemărginire-l smulg
lerui-ler ce dulce vină
să vă dea la toţi lumină

Lerui-ler dragostea mea
a desprins din cer o stea
lerui-ler colindă frigul
de la singur la mai singur

Lerui-ler cu flori de măr
dragostea vine din cer

Costel Zăgan , Cezeisme II

duminică, 2 decembrie 2012

REALITATEA COPIAZĂ ARTA (bilingv)


Urmând
una
din
directivele liricii,
Anei
Blandiana.

Pârinţii mei
(mama în special)
M-au
răsturnat
direct,
din mormânt
în
leagăn.

Şi astfel
în
copilărie
semănam
c-un moşneguţ
de
treabă.

Jucându-se
cu
barba
prin
iarbă.

La porţile
creaţiei
şi
ale
iubirii

Am
sunat
cu
clopoţelul bisericii
din
sat.

Şi
iată-mă
acum,

Bărbat
adevărat

Aşteptând
să vină
ambulanţa

Să mă
ducă
la
maternitate

Pentru
parastas

Doamnelor
şi
domnilor

zău

că-i
STAS

Costel Zăgan
__________________
Reply With Quote
Unread
Super Moderator

anarvorig's Avatar
 
anarvorig has a reputation beyond reputeanarvorig has a reputation beyond reputeanarvorig has a reputation beyond reputeanarvorig has a reputation beyond reputeanarvorig has a reputation beyond reputeanarvorig has a reputation beyond reputeanarvorig has a reputation beyond reputeanarvorig has a reputation beyond reputeanarvorig has a reputation beyond reputeanarvorig has a reputation beyond reputeanarvorig has a reputation beyond repute
Default

Réalité de la copie d'art - Costel Zăgan


Suivant
une
des
directives de la poésie
d'Ana
Blandiana.

Mes parents
(Ma mère en particulier)
Je suis
retourné
directement
de la tombe
au
berceau.

Et ainsi
en
enfance
semer
comme un grand-père
au
travail.

Jouant
avec
la barbe
en
herbe.

Aux portes
de la création
et
de
l'amour

J'ai
sonné
avec
les cloches de l'église
du
village.

Et
me voilà ici
maintenant

Homme
véritable

Attendant
la venue
de l'ambulance

Pour me
conduire
à la
maternité

Pour
le Requiem

Des femmes
et
Des Hommes

Je jure

qu'il est
STAS (???) . (normalité ?)
__________________

Are o potcoavă şi-i mai trebuie trei şi calul
il a un fer à cheval, il lui en faut encore.....3 et .......le cheval
<a href=http://maps.fon.com/?lt=48.8602256775&ln=-3.10574054718&zm=18 target=_blank>FON</a> <font size=2><font face=Arial, sans-serif>http://statut.francofon.fr/statut-162-1.png</font></font>

 




Titre : La réalité copie l'art.

Prin regiunea mea am auzit expresia : este stas = este perfect..


Sur Dex :

STAS : s.n. Prescurtare dată standardelor de stat românești. [< sta(ndard de) s(tat)].
__________________



AVOCATUL DRACULUI

Ţara parcă-i puşcărie,

Condamnaţi suntem cu toţii!

Una ţie, restul mie:

Uite-aşa se-mpacă HOŢII! 

, EPIGRAME DISPONIBILE

sâmbătă, 1 decembrie 2012

PE GEAM

Vă rog România încă un kilogram

Costel Zăgan, Universuri paralele

INEXISTENTA ROMÂNIE

Om trecut şi om prezent

ai în piept inima arsă

că românu-i accident

România doar o farsă

 

Ai în piept inima arsă

iar te-a viscolit pârjolul

ţara că n-ar fi acasă

pretutindeni viitorul

 

Iar te-a viscolit pârjolul

românul nu-i accident

nordul n-are aicea polul

om trecut şi om prezent

 

Ai o şansă-n ochii trişti

poate totuşi nu exişti 

  Cezeisme II

(GOGYOHKA MEA)

 așteptând un înger învăț să zbor COSTEL ZĂGAN