sâmbătă, 25 august 2012

AUTOPORTET ÎN ALB

Poetul se compune probabil şi dintr-o grădină
Prevăzută în faţă cu şuruburi şi flori de câmp Cu
iarbă care rugineşte de la prima oră Când roua nici
nu s-a ridicat până la genunchiul broaştei Dar domină
toate înălţimile posibile la acea oră În negru şi-n alb abis
lângă abis Un Turn Babel în toate direcţiile De la mansardă
pândesc c-un binoclu în infraroşu Cum omul coboară 
din ce în ce mai des din maimuţă şi uită fereastra deschisă
Cerul rămâne iar vacant La pian semnez o cerere de punere
 în posesie muzicală Brusc un glonţ ca o scrisoare de 
dragoste îmi găureşte autoportretul Lăsându-l natură 
moartă cu doi îngeri şi-un covrig în do minor

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ULTIMUL EXPRES

 Deși este aglomerație, ferestrele spre iad încă nu s-au ocupat! Costel Zăgan