miercuri, 18 iulie 2012

BLESTEMUL CA ULTIMATUM

Pe tarabă se întinde
ţara noastră ca merinde

Nu mai au ce să mai vândă
ne-au găsit altă osândă

Vând şi cerul vând şi steaua
şi-ar vinde din aer neaua

Roua bună-i la mezat
şi istoria la pat

Niciun lucru nu e sfânt
la prostie stăm la rând

Strigă Ştefan DEŞTEPTAREA
ecoul ridică marea

Dar românul parcă-i mort
nu se scoală vai nici copt

Vine unul pleacă altul
că-i adâncul sau înaltul

Asta ni-i filosofia
LUA-O-AR DRACU` ROMÂNIA

Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

INEFABILA EREZIE A EDUCAȚIEI

Nasc și la Moldova dascăli zău am văzut măcat unul înconjurat precum Socrate de invidia celor șapte minuni ale lumii moderne admiră și taci ...