Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2012

MORALA LUPULUI SĂTUL DE TOATE

Servesc copilăria îi execut toate ordinele şi capriciile întocmai de  dimineaţa până iarăşi dimineaţa şi când dorm şi când iubesc  şi mai ales când visez voinţa mea-i pre limba copilăriei şi când tac tot pe ea o ascult bătrâne spre posteritate fuga marş n-ai înţeles culcat iluzii pierdute la joasă înălţime drepţi se intonează imnul trei iezi cucuieţi şi-acum urlă ajunge marş la loc Costel Zăgan, Poezii de trezit copilăria

NOAPTEA CA O EREZEI SUSPENDATĂ

Mai ales dimineaţa poetul e inconfundabil Atunci durerea-l  face să dea  tot ce are mai frumos în el Şi lumina ce-o simte izbucnind din toţi porii Aruncă lumea dintr-un  vis în altul Dragostea rămâne însă cel mai  tandru mijloc de locomoţie Iubind putem ajunge oriunde Poetul nu-şi nime reşte însă niciodată muza Mereu şi mereu se trezeşte în visul celălalt Frumoaso opreşte odată noaptea asta că vreau să cobor Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

COMANDA-I LA POET

Copilăria n-are cum să fie o mască aduc mărturie acest poem cine s-a copilărit o dată seamănă c-un munte până la urmă va atinge cerul cât despre Dumnezeu merge desculţ numai printre tainele  copilăriei în rest cred că doar un nebun ar putea să vadă în oglindă revolverul lui Tristan Tzara atenţiune atenţiune atenţiune copilărie comanda la mine salt înapoi Costel Zăgan, Poezii de trezit copiii

AUTOPARODIE

Costel Zăgan nu mai rezistă de dimineaţa până seara de-i lumea veselă sau tristă pe toţi-i-ntreabă unde-i ţara De dimineaţa până seara mai rău e domnilor ca râia prin vene-i curge iar cerneala când scrie că iubeşte România Mai rău e domnilor ca râia de-i lumea veselă sau tristă aceasta-i pentru el filosofia Costel Zăgan nu/mai rezistă De dimineaţa până seara pe pâine îşi serveşte ţara Costel Zăgan, CEZEISME II

MOARTE(A) LA PRIMA VEDERE

Oglinda Doamne e bolnavă acesta nu e chipul meu chiar amintirea ca o sclavă mi-arată că stăpân sunt eu Acesta nu e chipul meu e poate partea nevăzută un chip pierdut de Dumnezeu şi-adus aici doar la derută E poate partea nevăzută chiar amintirea ca o sclavă de la distanţă mă salută oglinda Doamne e bolnavă Şi-acesta-i însă chipul cui lua-l-ar mama dracului Costel Zăgan, CEZEISME II

BLÂND CA O JUCĂRIE

Somnul păi somnul copiilor nu ştiu cum să vă spun dar este sfânt intangibil aş putea zice cum este îngerul de pază pentru fiecare dintre noi uite eu cred că şi cuvintele au câte-un înger vreau să spun că ar cam trebui  să avem grijă cum deschidem gura cel plecat călător se numeşte iar cine se întoarce oaspete al amintirii va fi de  pildă şi eu încep să văd copilăria prin ochii unui tată însă nu-mi dau seama dacă vreun copil într-adevăr mă vede şi pe mine sau vede numai jucării mi-e somn cât de blând poţi să fii Doamne  Costel Zăgan, POEZII DE TREZIT COPILĂRIA

PREMIU

Premiu special "EXPRESIA IDEII" CLANDESTIN PRIN COPILĂRIE Copiii întorc istoria pe dos caută se caută printre visele oamenilor mari nu pricep ce-au vrut să facă aşa departe de casă în împărăţia copiilor nu-i nevoie de cuvinte aici toţi se înţeleg zâmbind cuvântul mamă-i singura fiinţă vie rege şi copil prin cuvântul mamă trec toate cuvintele lumii cuvântul mamă îi şterge şi lui Dumnezeu fruntea oameni buni istoria mai are o şansă ridicaţi-vă-n picioare se naşte un copil Costel Zăgan, Poezii de trezit copiii — cu Costel Zăgan . Nu-mi mai place

COPILĂRIA ARE GRIJĂ DE DUMNEZEU

Cum aş putea să-mi uit leagănul de unde l-am văzut prima dată pe tata lumina-i respiraţia lucrurilor nu ştiu alţii cum sunt dar sufletul meu seamănă din ce în ce mai mult cu Ion Creangă amintirile sunt ca un bloc-turn la fiecare etaj alt cer altă iarbă iată şi la această înălţime cuvintele m-au ajuns din urmă dacă vrei să-l mai vezi pe Dumnezeu taci şi zboară Costel Zăgan, POEZII DE TREZIT COPIII

EREZIE NULĂ SAU FRUCTELE OGLINZII

M-am împăcat cu ideea Nu sunt urmaşul Romei Zamolxis m-a învă ţat latina direct de la greci Panthe onul din Carpaţi Aşa strigă după  mine  nebunul satului Poţi să ştii de unde are informaţia De multe ori  i-am făcut semn că-l înţeleg Şi când a fost bolnav l-am înlocuit fără nicio  problemă Consătenii mei nici n-au  observat diferenţa Ori poet ori nebun aceeaşi făină se macină la moară Azi e rândul meu să strig Hei tu Pantheonul din Carpaţi Ai putea să taci măcar o  clipă în limba română Hai că nu doare Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

PRO POESIS

Să fac gargară cu tăcerea să-nchid urchea să n-aud să dau cu limba unde-i mierea împinsă de la nord la sud Să-nchid urechea să n-aud să merg pe valuri dacă pot şi cerul să-l întind că-i ud să strâng nimicul c-a dat rod Să merg pe valuri dacă pot să iau cu limba poftim mierea să-mi dau şi palme asta-i tot când faci gargară cu tăcerea Şi dacă vreau să mă închid să înfloresc chiar lângă zid Costel Zăgan , CEZEISME II

CLANDESTIN PRIN COPILĂRIE

Copiii întorc istoria pe dos caută se caută printre visele oamenilor mari nu pricep ce-au vrut să facă aşa departe de casă în împărăţia copiilor nu-i nevoie de cuvinte aici toţi se înţeleg zâmbind cuvântul mamă-i singura fiinţă vie rege şi copil prin cuvântul mamă trec toate cuvintele lumii cuvântul mamă  îi şterge şi lui Dumnezeu fruntea oameni buni istoria mai are o şansă ridicaţi-vă-n picioare se naşte un copil Costel Zăgan, Poezii de trezit copiii

BLESTEMUL CA ULTIMATUM

Pe tarabă se întinde ţara noastră ca merinde Nu mai au ce să mai vândă ne-au găsit altă osândă Vând şi cerul vând şi steaua şi-ar vinde din aer neaua Roua bună-i la mezat şi istoria la pat Niciun lucru nu e sfânt la prostie stăm la rând Strigă Ştefan DEŞTEPTAREA ecoul ridică marea Dar românul parcă-i mort nu se scoală vai nici copt Vine unul pleacă altul că-i adâncul sau înaltul Asta ni-i filosofia LUA-O-AR DRACU` ROMÂNIA Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană

TĂCERE-N DOI

Ce poezie frumoasă eşti iubito te-aş învăţa pe dinafară dar mă încurc mereu la sâni cuvintele au muguri pe la ţară Ţi-aş învăţa pe dinafară şi părul şi gâtul şi buricul şi încotro nemaiavând de primăvară aş recunoaşte c-am descoperit nimicul Ce poezie frumoasă eşti iubito şi eu ce norocos am fost când tăcerea am zdrobit-o şi-am priceput că toate au un rost Şi aia şi aceasta şi aceea ce chestie perfectă e femeia Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

VORONEŢUL DINTRE CUVINTE

Sunt nebun după Carpaţi mă înnebuneşte valul am în suflet mii de waţi când la buze duc cavalul Mă înnebuneşte valul marea cât ar fi de neagră sus la stele are malul ci cu mine este-ntreagă Marea cât ar fi de neagră are-n suflet mii de waţi când pe valuri o să meargă de-s nebun după Carpaţi Mai înnebunesc albastru în chilia mea de astru Costel Zăgan, CEZEISME II

EPISTOLA LUI ŞTEFAN CEL MARE

Pentr-un blid vai de merinde ţara astăzi iar se vinde Pentr-un boţ de mămăligă din mormânt Ştefan ne strigă Moldoveni de peste tot să le-o dăm iar peste bot Că tot cară şi iar cară de ne-au făcut de ocară Că ne-au scos vai la mezat şi-al copiilor scuipat Şi ne-ar vinde de-ar putea şi roua de la cişmea Ca toamna când s-o culeagă zădărnicia-i întreagă Ca puful de păpădie tot mai cald o să ne fie Cât o fi iarna de lungă brânza lunii să ne-ajungă Şi-o să vină primăvara când o face brânză cioara Şi ne-o da miere cioroiul hai pe cai tătari şi roiul Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană

EUFONIE PARADOXALĂ

  Cine în afara iubirii ar avea destulă delicateţe să poată trezi un copil soarele se rostogoleşte de la o noapte la alta la fel de înflăcărat la fel de jucăuş Doamne cum să atingi epiderma cerească a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele unui sărut cu lacrimile gemene ale unei mame sufletul nu se poate hotărî cele două braţe Denis şi Laurenţiu cele două speranţe gemene Laurenţiu şi Denis ridică viitorul în dreptul ochilor orizontul se întinde de la un capăt la altul ca un fluture ca un surâs  poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copiii (10 iulie 2012)

CREZ POLEMIC

Domnule Eminescu Sunt un epigon al melancoliei Dumneavoastră Nu sunt demn de suferinţa strămoşilor Nu sunt apt pentru fericirea urmaşilor Ezit între două singurătăţi Costel Zăgan, Hiperbole blitz,2005

CIUDATA DEZASIMILAŢIE A CUVÂNTULUI

Deşi sunt mâncarea preferată a visului meu Totuşi în virtutea lanţului trofic al singurătăţii Mă-ntreb Oare ca să pot visa Ca să pot ajunge la propriul meu vers Trebuie chiar trebuie Să-nghit întregul Univers Iată mănânc şi munţii cântă Ia mai ia câteva stele Dar Doamne astea-s versurile mele Nu-i nimic mănâncă Mănânc şi viermii râd  Ha-ha-ha Poftă bună eşti de-al nostru Nu se poate sunt bărbat Întocmai  colega Te-am mâncat Costel Zăgan, Ode gingaşe

FALIMENTUL ISTORIEI

Istoria domnilor este o caricatură Însuşi Dumnezeu iată-I şomer să tac dracului totuşi din gură îmi zic sprijinindu-mă de cer Însuşi Dumnezeu dacă-i şomer dracul l-a pus să-şi vândă raiul ceva de la Apocalipsă totuşi mai sper să nu se mai ţină de noi ca scaiul Dracul m-a pus să visez raiul cum aş putea să tac din gură când văd şi-n ochiul Creaţiei paiul şi-nţeleg că totu-i o caricatură Şi chiar Dumnezeu ultimul şomer şi-a închis prăvălia şi-a fugit din cer Costel Zăgan, CEZEISME II

NU SUNT FIUL TĂCERII

Despre patrie nu pot spune nicicând a fost odata ca niciodată o ţară gura de rai m-a-nvăţat primul cuvânt din limba română nu mă poate da nimeni afară Cum să fie odată ca niciodată o ţară nu m-am născut la tăcere în braţe pe cei care tac tăcerea-i omoară pe mine tăcerea n-o să mă-nhaţe Nu m-am născut la tăcere în braţe gura de rai m-a-nvăţat primul cuvânt n-o fi şi viitorul un joc de paiaţe despre patrie pot spune oricând  Mamă şi fiică mi-e ţara şi ard pentru ea în iubire ca para Costel Zăgan, CEZEISME II

CHEIA SOL A FOII ALBE

Orice carte este-o boală orice carte este-un leac din nesimţire te scoală chiar dac-ai dormit un veac Orice carte este-un leac ce te vindecă de moarte clipe ai avut doar vrac înc-un pas şi eşti departe O şi dincolo de moarte din neimţire te scoală sufletu-l pune deoparte orice carte este-o boală Orice carte este-un leac doar scriind eu pot să tac Costel Zăgan, CEZEISME II