marți, 31 iulie 2012

ÎN CEA MAI BUNĂ DINTRE LUMI

 Când ca şi speranţă dusă
domnilor eu tac în rusă
câinele mă latră în engleză
doar aşa de antiteză

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

MORALA LUPULUI SĂTUL DE TOATE

Servesc copilăria îi execut toate
ordinele şi capriciile întocmai de 
dimineaţa până iarăşi dimineaţa
şi când dorm şi când iubesc
 şi mai ales când visez
voinţa mea-i pre limba copilăriei
şi când tac tot pe ea o ascult
bătrâne
spre posteritate fuga marş
n-ai înţeles culcat
iluzii pierdute la joasă înălţime
drepţi
se intonează imnul trei iezi cucuieţi
şi-acum urlă
ajunge
marş la loc

Costel Zăgan, Poezii de trezit copilăria

duminică, 29 iulie 2012

NOAPTEA CA O EREZEI SUSPENDATĂ

Mai ales dimineaţa poetul e inconfundabil
Atunci durerea-l  face să dea  tot ce are
mai frumos în el Şi lumina ce-o simte
izbucnind din toţi porii Aruncă lumea dintr-un 
vis în altul Dragostea rămâne însă cel mai
 tandru mijloc de locomoţie Iubind
putem ajunge oriunde Poetul nu-şi nime
reşte însă niciodată muza Mereu şi
mereu se trezeşte în visul celălalt
Frumoaso opreşte odată noaptea asta
că vreau să cobor
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

sâmbătă, 28 iulie 2012

COMANDA-I LA POET

Copilăria n-are cum să fie o mască
aduc mărturie acest poem cine s-a
copilărit o dată seamănă c-un munte
până la urmă va atinge cerul
cât despre Dumnezeu
merge desculţ numai printre tainele 
copilăriei în rest cred că doar un nebun
ar putea să vadă în oglindă
revolverul lui Tristan Tzara
atenţiune atenţiune atenţiune
copilărie comanda la mine
salt înapoi

Costel Zăgan, Poezii de trezit copiii

vineri, 27 iulie 2012

AUTOPARODIE

Costel Zăgan nu mai rezistă
de dimineaţa până seara
de-i lumea veselă sau tristă
pe toţi-i-ntreabă unde-i ţara

De dimineaţa până seara
mai rău e domnilor ca râia
prin vene-i curge iar cerneala
când scrie că iubeşte România

Mai rău e domnilor ca râia
de-i lumea veselă sau tristă
aceasta-i pentru el filosofia
Costel Zăgan nu/mai rezistă

De dimineaţa până seara
pe pâine îşi serveşte ţara

Costel Zăgan, CEZEISME II

joi, 26 iulie 2012

MOARTE(A) LA PRIMA VEDERE

Oglinda Doamne e bolnavă
acesta nu e chipul meu
chiar amintirea ca o sclavă
mi-arată că stăpân sunt eu

Acesta nu e chipul meu
e poate partea nevăzută
un chip pierdut de Dumnezeu
şi-adus aici doar la derută

E poate partea nevăzută
chiar amintirea ca o sclavă
de la distanţă mă salută
oglinda Doamne e bolnavă

Şi-acesta-i însă chipul cui
lua-l-ar mama dracului

Costel Zăgan, CEZEISME II

ZERO PATRU

Scriu
sumar

N-am organ
pentru
toate
tăcerile multiple

Costel Zăgan, Jurnal de rouă

miercuri, 25 iulie 2012

ZERO TREI

Parc-aş fi
umbra
Păsării Phoenix

Când mă văd

Toţi
o
ard
cenuşiu

Costel Zăgan, Jurnal imaginar

luni, 23 iulie 2012

BLÂND CA O JUCĂRIE

Somnul păi somnul copiilor nu ştiu cum
să vă spun dar este sfânt intangibil aş putea zice
cum este îngerul de pază pentru fiecare
dintre noi uite eu cred că şi cuvintele au câte-un
înger vreau să spun că ar cam trebui 
să avem grijă cum deschidem gura
cel plecat călător se numeşte iar cine
se întoarce oaspete al amintirii va fi de 
pildă şi eu încep să văd copilăria prin
ochii unui tată însă nu-mi dau seama dacă
vreun copil într-adevăr mă vede
şi pe mine sau vede numai jucării
mi-e somn cât de blând poţi să fii Doamne 

Costel Zăgan, POEZII DE TREZIT COPILĂRIA

ZERO UNU

Visez

Altă dovadă
că mor

n-am

Costel Zăgan, Jurnal imaginar

duminică, 22 iulie 2012

PREMIU

  • Premiu special "EXPRESIA IDEII"

    CLANDESTIN PRIN COPILĂRIE
    Copiii întorc istoria pe dos caută
    se caută printre visele oamenilor mari
    nu pricep ce-au vrut să facă aşa departe de casă
    în împărăţia copiilor nu-i nevoie de cuvinte aici
    toţi se înţeleg zâmbind cuvântul mamă-i singura
    fiinţă vie rege şi copil prin cuvântul mamă trec
    toate cuvintele lumii cuvântul mamă
    îi şterge şi lui Dumnezeu fruntea oameni
    buni istoria mai are o şansă ridicaţi-vă-n
    picioare se naşte un copil

    Costel Zăgan, Poezii de trezit copiii
    — cu Costel Zăgan.

Inflaţie dureroasă (după Costel Zăgan)

Eu
chiar

rog

Să-mi
crească
coarne
Şi
zilnic
Le
ud
locul
Rugă
peste
rugă
Degeaba
însă
Părul
cade
ca
merele
coapte
Şi
iar
ud
locul
Coarne
sterpe
şi
regrete
Doamne
Iartă-mi
îndrăzneala
speriată
N-am

pot
să-mpung
NICIODATĂ.

COPILĂRIA ARE GRIJĂ DE DUMNEZEU

Cum aş putea să-mi uit leagănul
de unde l-am văzut prima dată pe tata
lumina-i respiraţia lucrurilor
nu ştiu alţii cum sunt
dar sufletul meu seamănă din ce în ce
mai mult cu Ion Creangă
amintirile sunt ca un bloc-turn la fiecare
etaj alt cer altă iarbă
iată
şi la această înălţime cuvintele m-au ajuns
din urmă dacă vrei să-l mai vezi pe Dumnezeu
taci şi zboară

Costel Zăgan, POEZII DE TREZIT COPIII

sâmbătă, 21 iulie 2012

EREZIE NULĂ SAU FRUCTELE OGLINZII

M-am împăcat cu ideea Nu sunt
urmaşul Romei Zamolxis m-a învă
ţat latina direct de la greci Panthe
onul din Carpaţi Aşa strigă după 
mine  nebunul satului Poţi să ştii de
unde are informaţia De multe ori 
i-am făcut semn că-l înţeleg Şi când
a fost bolnav l-am înlocuit fără nicio 
problemă Consătenii mei nici n-au 
observat diferenţa Ori poet ori nebun
aceeaşi făină se macină la moară Azi
e rândul meu să strig Hei tu Pantheonul
din Carpaţi Ai putea să taci măcar o 
clipă în limba română Hai că nu doare

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

vineri, 20 iulie 2012

PRO POESIS

Să fac gargară cu tăcerea
să-nchid urchea să n-aud
să dau cu limba unde-i mierea
împinsă de la nord la sud

Să-nchid urechea să n-aud
să merg pe valuri dacă pot
şi cerul să-l întind că-i ud
să strâng nimicul c-a dat rod

Să merg pe valuri dacă pot
să iau cu limba poftim mierea
să-mi dau şi palme asta-i tot
când faci gargară cu tăcerea

Şi dacă vreau să mă închid
să înfloresc chiar lângă zid

Costel Zăgan, CEZEISME II

TATA

Moartea nu-i gata

Costel Zăgan, Universuri paralele

joi, 19 iulie 2012

CLANDESTIN PRIN COPILĂRIE

Copiii întorc istoria pe dos caută
se caută printre visele oamenilor mari
nu pricep ce-au vrut să facă aşa departe de casă
în împărăţia copiilor nu-i nevoie de cuvinte aici
toţi se înţeleg zâmbind cuvântul mamă-i singura
fiinţă vie rege şi copil prin cuvântul mamă trec
toate cuvintele lumii cuvântul mamă 
îi şterge şi lui Dumnezeu fruntea oameni
buni istoria mai are o şansă ridicaţi-vă-n
picioare se naşte un copil

Costel Zăgan, Poezii de trezit copiii

miercuri, 18 iulie 2012

BLESTEMUL CA ULTIMATUM

Pe tarabă se întinde
ţara noastră ca merinde

Nu mai au ce să mai vândă
ne-au găsit altă osândă

Vând şi cerul vând şi steaua
şi-ar vinde din aer neaua

Roua bună-i la mezat
şi istoria la pat

Niciun lucru nu e sfânt
la prostie stăm la rând

Strigă Ştefan DEŞTEPTAREA
ecoul ridică marea

Dar românul parcă-i mort
nu se scoală vai nici copt

Vine unul pleacă altul
că-i adâncul sau înaltul

Asta ni-i filosofia
LUA-O-AR DRACU` ROMÂNIA

Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană

TEXIST

De ce Doamne n-aş fi trist

Costel Zăgan, Universuri paralele

marți, 17 iulie 2012

CARE MOROMETE NU S-AR ÎNTOARCE

O clipă ţăranul îşi întrerupe oftatul
domnilor păi altfel plătesc eu statul

Costel Zăgan, Distihuri rebele

luni, 16 iulie 2012

TĂCERE-N DOI

Ce poezie frumoasă eşti iubito
te-aş învăţa pe dinafară
dar mă încurc mereu la sâni
cuvintele au muguri pe la ţară

Ţi-aş învăţa pe dinafară
şi părul şi gâtul şi buricul
şi încotro nemaiavând de primăvară
aş recunoaşte c-am descoperit nimicul

Ce poezie frumoasă eşti iubito
şi eu ce norocos am fost
când tăcerea am zdrobit-o
şi-am priceput că toate au un rost

Şi aia şi aceasta şi aceea
ce chestie perfectă e femeia

Costel Zăgan, CEZEISME, 2008

duminică, 15 iulie 2012

VORONEŢUL DINTRE CUVINTE

Sunt nebun după Carpaţi
mă înnebuneşte valul
am în suflet mii de waţi
când la buze duc cavalul
Mă înnebuneşte valul
marea cât ar fi de neagră
sus la stele are malul
ci cu mine este-ntreagă
Marea cât ar fi de neagră
are-n suflet mii de waţi
când pe valuri o să meargă
de-s nebun după Carpaţi
Mai înnebunesc albastru
în chilia mea de astru

Costel Zăgan, CEZEISME II

vineri, 13 iulie 2012

Citat de Costel Zagan despre Aforism: Primavara si ecoul e verde!

Citat de Costel Zagan despre Aforism: Primavara si ecoul e verde!

EPISTOLA LUI ŞTEFAN CEL MARE

Pentr-un blid vai de merinde
ţara astăzi iar se vinde

Pentr-un boţ de mămăligă
din mormânt Ştefan ne strigă

Moldoveni de peste tot
să le-o dăm iar peste bot

Că tot cară şi iar cară
de ne-au făcut de ocară

Că ne-au scos vai la mezat
şi-al copiilor scuipat

Şi ne-ar vinde de-ar putea
şi roua de la cişmea

Ca toamna când s-o culeagă
zădărnicia-i întreagă

Ca puful de păpădie
tot mai cald o să ne fie

Cât o fi iarna de lungă
brânza lunii să ne-ajungă

Şi-o să vină primăvara
când o face brânză cioara

Şi ne-o da miere cioroiul
hai pe cai tătari şi roiul

Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană

miercuri, 11 iulie 2012

EUFONIE PARADOXALĂ

  Cine în afara iubirii ar avea destulă

delicateţe să poată trezi un copil soarele

se rostogoleşte de la o noapte la alta

la fel de înflăcărat la fel de jucăuş

Doamne cum să atingi epiderma cerească

a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele

unui sărut cu lacrimile gemene ale unei mame

sufletul nu se poate hotărî cele două

braţe Denis şi Laurenţiu cele două speranţe

gemene Laurenţiu şi Denis ridică viitorul

în dreptul ochilor orizontul se întinde

de la un capăt la altul

ca un fluture

ca un surâs 

poezie de din Poezii de trezit copiii (10 iulie 2012)



marți, 10 iulie 2012

POEM DE SUS

Ai ochii
indecent
de
albaştri
iubito

Parcă
însuşi cerul
şi-ar fi
dezbrăcat norii
în
lacrimile tale
arteziene

Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

luni, 9 iulie 2012

CREZ POLEMIC

Domnule Eminescu

Sunt un epigon
al
melancoliei Dumneavoastră

Nu sunt demn
de
suferinţa strămoşilor

Nu sunt apt
pentru
fericirea urmaşilor

Ezit
între
două
singurătăţi

Costel Zăgan,Hiperbole blitz,2005

duminică, 8 iulie 2012

(NE)MURITOR OCAZIONAL

Ca-ntr-o rană deschisă
privesc în oglindă
oare câte vise
stau în mine la pândă

Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote

sâmbătă, 7 iulie 2012

***

Căprioară zău în blugi
păi de-aia fă împungi
toată ziua bună ziua
baţi stele să umpli piua

Costel Zăgan, Ia catrenul , neamule !

vineri, 6 iulie 2012

CIUDATA DEZASIMILAŢIE A CUVÂNTULUI

Deşi sunt
mâncarea preferată
a
visului meu

Totuşi
în
virtutea
lanţului trofic
al
singurătăţii

Mă-ntreb

Oare
ca să pot visa

Ca să pot ajunge
la
propriul meu vers

Trebuie
chiar trebuie

Să-nghit
întregul
Univers

Iată
mănânc
şi
munţii cântă

Ia
mai ia câteva stele

Dar Doamne
astea-s versurile mele

Nu-i nimic
mănâncă

Mănânc
şi
viermii râd 

Ha-ha-ha

Poftă bună
eşti de-al nostru

Nu se poate
sunt bărbat

Întocmai 
colega

Te-am mâncat

Costel Zăgan, Ode gingaşe


miercuri, 4 iulie 2012

ARS MORIENDI

Învaţă să mori fără profesor
e şansa ta
De repetat
repetă numai nemuritorii
Noi
ceilalţi
murim
Gălăgios şi mediocru

Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

marți, 3 iulie 2012

FALIMENTUL ISTORIEI

Istoria domnilor este o caricatură
Însuşi Dumnezeu iată-I şomer
să tac dracului totuşi din gură
îmi zic sprijinindu-mă de cer

Însuşi Dumnezeu dacă-i şomer
dracul l-a pus să-şi vândă raiul
ceva de la Apocalipsă totuşi mai sper
să nu se mai ţină de noi ca scaiul

Dracul m-a pus să visez raiul
cum aş putea să tac din gură
când văd şi-n ochiul Creaţiei paiul
şi-nţeleg că totu-i o caricatură

Şi chiar Dumnezeu ultimul şomer
şi-a închis prăvălia şi-a fugit din cer

Costel Zăgan, CEZEISME II

Cenaclu literar Costel Zăgan, Poezie: Ca un trandafir

Cenaclu literar Costel Zăgan, Poezie: Ca un trandafir

luni, 2 iulie 2012

NU SUNT FIUL TĂCERII

Despre patrie nu pot spune nicicând
a fost odata ca niciodată o ţară
gura de rai m-a-nvăţat primul cuvânt
din limba română nu mă poate da nimeni afară

Cum să fie odată ca niciodată o ţară
nu m-am născut la tăcere în braţe
pe cei care tac tăcerea-i omoară
pe mine tăcerea n-o să mă-nhaţe

Nu m-am născut la tăcere în braţe
gura de rai m-a-nvăţat primul cuvânt
n-o fi şi viitorul un joc de paiaţe
despre patrie pot spune oricând 

Mamă şi fiică mi-e ţara
şi ard pentru ea în iubire ca para

Costel Zăgan, CEZEISME II

duminică, 1 iulie 2012

CHEIA SOL A FOII ALBE

Orice carte este-o boală
orice carte este-un leac
din nesimţire te scoală
chiar dac-ai dormit un veac

Orice carte este-un leac
ce te vindecă de moarte
clipe ai avut doar vrac
înc-un pas şi eşti departe

O şi dincolo de moarte
din neimţire te scoală
sufletu-l pune deoparte
orice carte este-o boală

Orice carte este-un leac
doar scriind eu pot să tac

Costel Zăgan, CEZEISME II

(GOGYOHKA MEA)

 așteptând un înger învăț să zbor COSTEL ZĂGAN